Manegementul clasei de elevi

Cursul MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI aparţine disciplinelor opţionale ale modulului psihopedagogic şi se studiază în al doilea semestru al anului universitar, de către studenţii anului III (nivel licenţă) care au optat pentru cariera didactică. La absolvirea acestuia, studenţii vor fi în măsură:

 să identifice problematica de bază a managementului educaţional ca disciplină ştiinţifică şi să deţină elementele necesare aplicării în practică a cunoştinţelor teoretice însuşite;

 să opereze cu conceptele şi sintagmele specifice managementului educaţional;

 să descrie principalele dimensiuni ale managementului clasei de elevi în contextul activităţii educaţionale concrete;

 să deţină strategii de prevenire a situaţiilor de criză educaţională;

 să determine soluţii pertinente de rezolvare pentru situaţiile de criză educaţională;

 să evalueze avantajele şi limitele unor decizii de intervenţie în situaţii educaţionale specifice.

Argument

Deoarece profesia de educator presupune raportarea şi confruntarea continuă cu alţii, anumite calităţi atitudinale sunt indispensabile acelora care îşi aleg şi prestează această profesie:

- umanismul, în general şi dragostea pentru copii, în special;

- calităţile atitudinale de natură caracterial-morală (cinste, curaj, demnitate, corectitudine, modestie, fermitate, răbdare, optimism, stăpânire de sine etc.)

- conştiinţa responsabilităţii şi a misiunii lor;

- calităţile aptitudinale (aptitudini pedagogice de instruire şi aptitudini pedagogice de educare).

Pentru a-şi exercita cu succes rolul care îi revine în procesul instructiv-educativ, profesorul are nevoie de completarea calităţilor atitudinale enumerate mai sus cu un grup de competenţe teoretice şi practice, aparţinând următoarelor categorii:

- competenţe ştiinţifice (disciplinare);

- competenţe psihopedagogice şi metodice (cele care corespund domeniilor pedagogiei, psihologiei şi didacticii specialităţii);

- competenţe comunicative;

- competenţe manageriale şi psihosociale (numite competenţe transversale: a empatiza, a şti să asculţi, a te plimba prin clasă, printre elevi, cu scopul de a le acorda sprijin, a planifica, a decide etc.).

Cursul Managementul clasei de elevi are menirea de a le contura studenţilor paradigma managerială aplicată domeniului ştiinţelor educaţiei în general şi analizei clasei de elevi în special, subliniind statutul şi multiplele roluri ale cadrului didactic: de coordonator, transmiţător, însoţitor, actor, acompaniator, teatrolog, confesor, manager, consilier, strateg, animator, moderator, regizor, partener, încurajator, scenograf, pedagog, gestionar, autor, ghid, catalizator, mediator, interlocutor, model, gânditor, ajutor, evaluator, proiectant, activator ş.a.m.d.

Tema I

INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA MANAGEMENTULUI ŞI A MANAGEMENTULUI CLASEI DE ELEVI

Cuprins

Obiectivele temei I

I.1. Definirea conceptelor (conducere, conducător, management, manager, lider,

leadership)

I.2. Necesitatea managementului educaţional

I.3. Particularităţi ale managementului educaţional: managementul şcolar;

managementul clasei de elevi

Sumar

Teme pentru aprofundare

Bibliografie

Obiectivele temei I

Studiind această temă, studenţii vor putea:

- să opereze cu conceptele: conducere, conducător, management, manager, lider, leadership;

- să definească principalele repere teoretice ale managementului clasei de elevi, ca domeniu de

studiu al ştiinţelor educaţiei;

- să explice abordarea managerială în procesul de învăţământ.

I.1. Definirea conceptelor (conducere, conducător, management, manager, lider,

leadership)

A conduce înseamnă “a îndruma un grup de oameni, o instituţie, o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv” (DEX, p.209); conducerea presupune “acţiunea de a conduce; activitatea conducătorului” (DEX, p.209), iar conducător numim “o persoană sau organ care conduce un partid, o organizaţie, o instituţie sau o întreprindere” (DEX, p. 209).

Conceptul management a apărut la începutul secolului XX, fiind introdus de Frederik Taylor în lucrările Principiile managementului ştiinţific (1911) şi Administraţia industrială. Prevederea, organizarea, comanda, coordonarea, controlul (1916). Conceptual provine din latinescul manus, care înseamnă mână, manevrare, pilotare, conducere, strunirea cailor; în limba engleză, verbul to manage are sensul de a reuşi, a conduce, a rezolva, a face faţă la, a dirija, a struni, a administra, a manevra, a stăpâni, a se descurca, a găsi mijloace, a se pricepe, a duce la bun sfârşit; conceptual management are următoarele sensuri:

1. activitatea şi arta de a conduce;

2. abilitatea, organizarea, reuşita în realizarea obiectivelor;

3. adoptarea deciziilor optime în proiectarea şi realizarea proceselor.

În acest context, managerul este specialistul în management (directorul, conducătorul, administratorul, organizatorul, coordonatorul unei echipe).

Există două accepţiuni ale conceptului management:

a) în sens larg, managementul este activitatea umană complexă, de pregătire, concepere, organizare, coordonare, administrare a elementelor implicate în realizarea unor obiective;

b) în sens restrâns, managementul desemnează conducerea operativă, curentă.

Aşadar, termenul management este în corelaţie directă cu următorii termeni:

- administrare (ansamblu de operaţii statice pentru gospodărirea, cârmuirea resurselor, lucrurilor etc.);

- gestionare (parte a conducerii care înseamnă păstrarea, mânuirea bunurilor şi resurselor încredinţate);

- organizarea (parte a managementului care stabileşte şi delimitează procesele de muncă şi intelectuale, precum şi componentele lor);

- coordonare (ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi acţiunile personalului);

- îndrumare.

Ce este liderul/ leadership-ul?

Cuvânt de provenienţă englezească/ franţuzească (leader), lider înseamnă persoană care conduce, ghidează, inspiră pe alţii, face regulile, cap, boss. Liderul este conducătorul formal sau administrativ care “are posibilitatea de a utiliza autoritatea pentru a da grupului informaţii capabile să-l manipuleze în direcţia dorită. Exemplu: în urma unei şedinţe cu ISJ, directorul unei organizaţii şcolare transmite datele din reuniune în mod trunchiat astfel, încât să asigure o anumită stabilitate şcolii şi să evite conflictele” (A. Ilica, p.152).