Metode și Mijloace de Învățământ

1. DEFINITIE, CARACTERISTICI

Didacticienii abordeaza metodologia instruirii ca pe o problema centrala si insista asupra prezentarii caracteristicilor esentiale ale acesteia din perspectiva situationala/ decizionala/ functionala. Aceasta deoarece majoritatea profesorilor întâmpina dificultati în alegerea, utilizarea si combinarea metodelor în diverse situatii didactice. De asemenea, profesorii sunt destul de des pusi în dificultate la momentul apelarii celor mai adecvate metode pentru atingerea diferitelor categorii de obiective, pentru adecvarea la etapele învatarii, la rezolvarea sarcinilor instruirii, pentru raportarea predarii-învatarii la posibilitatile reale ale elevilor etc. Atentia acordata metodelor si procedeelor didactice faciliteaza cunoasterea, integrarea teoriei cu practica, accesibilizarea cunostintelor, participarea activa a scolarului la actul învatarii. Ele constituie elementul esential al strategiei didactice, deoarece reprezinta latura executorie a acesteia (atingerea finalitatilor).

Pentru profesor, metoda didactica este un plan de actiune conceput pentru transmiterea cunostintelor si formarea competentelor specifice. Alegerea metodei de instruire se face în functie de doua categorii de factori:

- obiectivi (natura finalitatilor; logica interna a stiintei; mecanismele învatarii s.a.m.d.);

- subiectivi (contextul uman si didactic în care se aplica metoda; personalitatea profesorului; psihologia elevului / a clasei, stilurile de învatare ale elevilor).

2. FUNCTIILE METODELOR DE INSTRUIRE

Acestea sunt de doua categorii:

I. generale; si

II. specifice.

I. Functiile generale:

a. Functia cognitiva: vizeaza organizarea si dirijarea cunoasterii, implicit a învatarii;

b. Functia instrumentala (operationala) – cea de intermediar între elev si materia de studiat; obiective si rezultate;

c. Functia normativa – cea de a arata cum sa se predea, cum sa se învete – astfel încât sa se atinga performantele stabilite;

d. Functia motivationala – cea de stimulare a creativitatii, de stârnire a curiozitatii si interesului pentru cunoastere (întarirea psihologica a învatarii);

e. Functia formativa – care consta în exersarea si dezvoltarea proceselor psihice si motorii, concomitent cu însusirea cunostintelor si formarea deprinderilor. Totodata aceasta functie mai consta si în modelarea atitudinilor, convingerilor, sentimentelor si calitatilor morale ale elevilor.

II. Functiile particulare (specifice) sunt proprii fiecarei metode în parte, determinând deosebirea de celelalte metode didactice.

3. CLASIFICAREA METODELOR DE INSTRUIRE

Clasificarea metodelor de instruire se face dupa doua criterii:

- natura obiectivelor pedagogice concrete;

- continutul instruirii.

În functie de aceste criterii, în didactica moderna exista patru categorii de metode si anume:

I. METODE DE TRANSMITERE SI ÎNSUSIRE A CUNOSTINTELOR

1. Metode de comunicare orala: expozitive Povestirea didactica

Descrierea

Explicatia

Prelegerea

Instructajul

Conferinta

dialogate Conversatia

(conversative) Dezbaterea tip seminar

Problematizarea

Brainstormingul

Phillips 6-6

Metoda cubului

Comunicarea rotativa

2. Metode de comunicare scrisa (de munca cu manualul): Lectura explicativa;

Lectura independenta:

(rezumatul; conspectul; fisa de studiu).

II. METODE DE EXPLORARE SI DESCOPERIRE

1. Metode de explorare directa a obiectelor si fenomenelor: Observatia didactica

Cercetarea documentelor

Experimentul

Studiul de caz

Învatarea prin descoperire

2. Metode de explorare indirecta, prin substitutele realitatii: Demonstrarea

Modelarea

Algoritmizarea

III. METODE BAZATE PE ACTIUNE PRACTICA (DE FORMARE A DEPRINDERILOR)

1. Metode active Sinectica

Lucrari practice / de laborator

Exercitiul didactic

Studiul de caz

Proiectul didactic

Brainstorming-ul

Mozaicul

Organizatorul grafic

2. Metode simulative: Jocul de rol

Modelarea

Simularea

Dramatizarea

Învatarea pe simulatoare