Metodica pedagogică

Educatia scolara este ghidata de finalitati, scopuri si obiective. Finalitatile reprezinta directiile, orientarile strategice ale functionarii învatamântului într-o anumita perioada istorica a dezvoltarii social-economice si culturale a unei tari. Ele sunt elaborate pe baza conceptiei social-politice despre dezvoltarea societatii, a cunoasterii si a personalitatii umane. În concordanta cu finalitatile se formuleaza scopurile care precizeaza rezultatele ce se asteapta sa fie realizate de fiecare nivel si tip de scolarizare. De regula, finalitatile si scopurile sunt prezentate în documentele de politica scolara si în cele juridice.

Practica scolara a dovedit ca realizarea cu mai mare eficienta a finalitatilor si scopurilor propuse presupune reducerea decalajului dintre generalitatea lor orientativa si solicitarile curente ale planificarii, programarii si desfasurarii procesului de învatamânt. Aceasta cerinta este realizata prin formularea obiectivelor procesului de învatamânt (numite si obiective pedagogice sau educationale).

1. Obiectivele educationale si functiile lor

Obiectivele educationale sunt enunturi‚ cu caracter finalist care dau expresie intentiei elevului ca urmare a implicarii acestuia într-o activitate de predare-învatare.

Calitati ale obiectivelor:

- obiectivele sunt formulate sub forma de enunturi daca indica orientarea intentionala a procesului de învatamânt spre realizarea de performante si /sau competente de catre elev ca subiect al învatarii. Aceasta interpretare este conforma cu conceptia despre educatia scolara ca activitate sistematica orientata spre formarea unui tip determinat de personalitate;

- orice obiectiv vizeaza o anumita schimbare în sistemul personalitatii elevului. Aceasta interpretare corespunde conceperii învatarii ca modificare adaptativa a conduitei (cognitive, afective sau psihomotorii);

- luând ca referinta finalitatile si scopurile, obiectivele circumscriu domeniul unei activitati de predare-învatare din cadrul procesului de învatamânt si tipul de schimbare ce se asteapta sa se produca în conduita elevului la sfârsitul respectivei activitati (caracterul finalist).

În ipostaza de componente ale sistemului de organizare a procesului de învatamânt, obiectivele raspund anumitor necesitati sau cerinte de functionare a cestuia si au anumite consecinte asupra celorlalte componente. Aceasta înseamna ca îndeplinesc anumite functii.

Functia de orientare valorica a procesului de învatamânt. Formularea unui obiectiv nu este doar un simplu exercitiu didactic menit sa conduca la cresterea gradului de organizare a procesului de învatamânt, ci si o optiune si o aspiratie care se conformeaza anumitor valori privitoare la devenirea personalitatii elevului si la realizarea lui sociala. Continutul oricarui obiectiv are o dimensiune valorica, rezultata din conceptia despre societate, cunoastere si om.

Functia evaluativa. Aprecierea activitatii elevului presupune raportarea la anumite criterii, între care obiectivele detin ponderea cea mai importanta.

Functia de reglare a procesului de învatamânt. Metodele, strategiile, continuturile sau practicile de evaluare didactica sunt si trebuie sa fie astfel alese de catre cadrul didactic încât sa conduca la realizarea obiectivelor propuse. Orice activitate didactica, planificarea si programarea sa debuteze cu formularea obiectivelor. Schimbarea obiectivului solicita modificari în toate celelalte componente ale procesului de învatamânt. Tot odata, nerealizarea unui obiectiv presupune analiza retrospectiva a modului de functionare a activitatii instructiv-educative pentru a introduce acele modificari sau a realiza acea reglare a sa care contribuie la cresterea eficientei didactice.

Functia de anticipare a rezultatelor scolare. În continutul oricarui obiectiv se prefigureaza rezultatul ce se asteapta sa se obtina la sfârsitul unei perioade de desfasurare a activitatii instructiv-educative. Detasându-se de formularile generale si abstracte (de genul: transmiterea de cunostinte sistematice, formarea capacitatilor intelectuale, consolidarea deprinderilor de comportare civilizata), obiectivele trebuie sa fie astfel formulate încât sa indice în termeni cât mai concreti profilul unui elev, cunostintele si abilitatile intelectuale, nivelul de dezvoltare afectiva, morala si psihomotorie. Anticipând rezultatele scolare, obiectivele mobilizeaza intr-o directie clara atât eforturile cadrului didactic, cât si ale elevului.

Functiile pedagogice ale obiectivelor sunt complementare, în sensul ca nerealizarea uneia are consecinte negative asupra îndeplinirii celorlalte si implicit asupra functionarii optime a întregului proces de învatamânt. Totodata, obiectivele au o pozitie strategica în organizarea si functionarea ca sistem a procesului de învatamânt, influentând selectia si modul de aplicare a celorlalte componente ale acestuia.

2 Relatia finalitati - scopuri - obiective

În mod curent, se utilizeaza termenul de finalitate ca denumire generica pentru tot ceea ce înseamna intentionalitate în educatie. Acest lucru l-a determinat pe I. Nicola (Nicola, 1994,) sa considere finalitatile o categorie integratoare, generala, care se exprima în practica educationala sub forma idealului educational, a scopurilor si obiectivelor educationale. Finalitatile educatiei în esenta lor, circumscriu modelul de personalitate vizat de actiunea educationala. În aceasta formulare, finalitatile nu-l pot orienta pe educator în actiunea practica pe care o desfasoara, de modelare a unor elevi si de formare a unor comportamente cognitive, afective, atitudinale, foarte concrete. Aceste finalitati devin functionale numai în masura în care ele se diferentiaza în ideal, scop si obiective educationale.

Idealul educational prefigureaza modelul de personalitate solicitat de conditiile sociale ale unei etape istorice, pe care educatia este chemata sa-l formeze în procesul desfasurarii ei. El desemneaza finalitatea generala a actiunii educationale. Prin idealul educational se proiecteaza si se anticipeaza nevoile sociale obiective ale societatii, precum si aspiratiile ei în ceea ce priveste desfasurarea finalitatea actiunii educationale. Din acest motiv, idealul educational poate fi considerat o „instanta valorica din care iradiaza norme, principii, strategii, scopuri si obiective determinate, care directioneaza procesul de formare a tinerei generatii” (Cucos, 1996).

Scopul educatiei vizeaza finalitatea unui complex de actiuni educationale determinate. În timp ce idealul este specific unei perioade sau epoci istorice, scopurile care îi corespund sunt multiple si variate, în functie de diversitatea actiunilor educationale. Putem identifica, astfel, scopul unei laturi a educatiei (intelectuala, morala, estetica etc.), a unui ciclu de învatamânt etc. Scopul trebuie sa detalieze continutul idealului educational. Prin urmare, între ideal si scop trebuie sa existe o relatie de unitate, de adecvare, în absenta careia coerenta actiunii educationale ar avea mult de suferit.