Metodologia Didactică

1. Relatia metoda-procedeu didactic:

- metoda de învatamânt reprezinta o entitate mai cuprinzatoare, pe când procedeul este fie doar o parte integranta a metodei, fie un element de sprijin, fie un mod concret de valorificare a metodei

- relatia metoda-procedeu este foarte dinamica, ceea ce determina trecerea cu usurinta a unui termen în celalalt. De exemplu, daca explicatia unui profesor asupra unui fenomen a dominat tot cursul lectiei, iar realizarea experimentala a fenomenului respectiv de catre elevi a intervenit doar ca o secventa (ca un simplu procedeu), într-o alta lectie lucrurile se pot inversa: experimentul efectuat de elevi sa ocupe locul preponderent, iar explicatia profesorului sa intervina doar în anumite momente;

2. Sistemul metodelor de instruire. Clasificarea si caracteristicile principalelor grupe de metode.

- criteriul istoric: traditionale si moderne;

- sfera aplicabilitatii: generale si speciale;

- modul de prezentare a informatiilor: verbale si concret-intuitive;

- gradul de activizare al elevilor: pasive-expozitive si participative;

- rolul didactic dominant: de predare, de consolidare, de verificare;

- strategia de învatare: algoritmice si euristice;

- forma de organizare: de învatare individuala, în grupuri sau de învatare frontala;

- tipurile de învatare: prin receptare, prin descoperire, prin actiune practica, prin creatie.

- Clasificarea metodelor. Dupa I. Cerghit se disting patru mari categorii de metode:

a. Metode de comunicare si dobândire a valorilor social-culturale

Metode de comunicare orala:

- expozitive: naratiunea, descrierea, explicatia, prelegerea, discutia, dezbaterea, instructajul;

- interogative: conversatia euristica, dialogul, consultatia în grup, preseminarul, seminarul, masa-rotunda, brainstorming-ul (furtuna de idei), discutia dirijata, colocviul, discutia libera;

- de instruire prin problematizare: rezolvarea de situatii problema;

Metode de comunicare scrisa: instruirea prin lectura, munca cu cartea, analize de text;

Metode de comunicare oral-vizuala: instruirea prin filme sau televiziune, prin tehnici audio-video, DVD;

Metode de comunicare interioara (bazate pe limbajul intern): reflectia personala

b. Metode de explorare sistematica a realitatii obiective:

- Metode de explorare directa a realitatii, bazate pe contactul nemijlocit cu lumea obiectelor, fenomenelor, ca metode de descoperire: observarea sistematica independenta sau dirijata, observatia în conditii de experimentare, cercetarea documentelor istorice, studiul de caz, efectuarea de anchete, studii comparative, elaborarea de monografii;

- Metode de explorare indirecta a realitatii, bazate pe contactul cu substitute ale obiectelor si fenomenelor reale: demonstratia, modelarea;

c. Metode fundamentate pe actiune (metode practice) utilizate în însusirea de noi cunostinte si deprinderi, dar si în operationalizarea notiunilor, aplicarea lor în practica:

- Metode de actiune efectiva, reala sau autentica: exercitiul, lucrari practice, lucrari de atelier, activitati creative, studiu de caz, elaborare de proiecte;

- Metode de actiune simulata sau fictiva: jocuri didactice, jocuri de simulare, învatarea dramatizata, învatare pe simulatoare;

d. Metode de rationalizare a continuturilor si operatiilor de predareînvatare, centrate pe performanta, pe eficienta maxima:

- metodele algoritmice;

- instruirea asistata de calculator. Aceasta ordonare a metodelor didactice s-a realizat pentru a avea o viziune de ansamblu asupra acestora, care sa excluda din practica pedagogica folosirea unilaterala, preferentiala a unui grup de metode în defavoarea altora, si sa sustina necesitatea aplicarii unui registru cât mai larg, fundamentat pe ideea complementaritatii.

1. Prelegerea consta în expunerea de catre profesor a unui volum mai mare de cunostinte bine organizate si sistematizate. Prelegerea ia forma unei înlantuiri logice de rationamente, prin intermediul careia profesorul comunica o unitate informationala noua sau putin cunoscuta auditoriului. Având în vedere exigentele de maturitate receptiva, întelegere si concentrare a atentiei pe timp îndelungat (1-2 ore), prelegerea se recomanda a fi utilizata la vârstele mai mari (elevi din ultimele clase de liceu, studenti, adulti).