Pedagogia Comunicării

Aptitudinea de a comunica şi capacitatea de a beneficia de efectele acestui proces sunt competenţe extrem de importante într-o lume a comunicării.Cursul urmăreşte familiarizarea cursanţilor cu teoriile şi conceptele specifice pedagogiei comunicării, urmărindu-se operaţionalizarea acestora în termeni care să faciliteze o cât mai bună aplicabilitate practică a conţinuturilor vehiculate.

Este necesară o sensibilizare şi o educare a cadrelor didactice pentru a fi capabile să realizeze o comunicare eficientă.Cursul îşi propune dezvoltarea competenţei de comunicare a cadrelor didactice prin realizarea de aplicaţii, exerciţii, reflecţii cu ajutorul unor metode şi tehnici de comunicare orală şi scrisă. Rolul cadrului didactic este de a informa elevii, de a pune probleme, de a-i încuraja şi de a-i motiva să participe la dialog. Utilizarea adecvată a întrebărilor menite să stimuleze activitatea intelectuală a elevilor, încurajarea întrebărilor din partea acestora, spiritul de cooperare sunt câteva elemente menite să sprijine acest dialog. În acest sens vor fi abordate teme vizând modalităţile de definire a comunicării, teorii şi modele ale comunicării didactice, structura discursului didactic, reţelele de comunicare, feedbackul şi rolul său în comunicarea didactică, stilul didactic, blocajele în comunicare, ipostazele comunicării, metode şi tehnici de comunicare, tipuri de întrebări şi criterii de formulare a acestora, eficientizarea comunicării didactice pe baza analizei tranzacţionale etc. Considerăm că prin parcurgerea temelor anterior menţionate, cursanţii îşi vor dezvolta semnificativ aptitudinile comunicaţionale, fapt în măsură să conducă atât la creşterea randamentului procesului instructiv-educativ cât şi la optimizarea relaţiei profesor-elev.

Cursul include numeroase definiţii sintetice, trimiteri bibliografice clare precum şi sarcini de lucru menite a orienta activitatea cursanţilor înspre atingerea obiectivelor specifice fiecărei teme.

Prin conţinuturile tratate şi prin modul de abordare al acestora, cursul de pedagogia comunicării urmăreşte dezvoltarea următoarelor categorii de competenţe: operarea corectă cu conceptele specifice domeniului teoriei comunicării, stăpânirea conceptelor şi teoriilor privind discursul didactic (comunicarea didactică), familiarizarea cu principalele teorii şi modele ale comunicării precum şi cu implicaţiile de ordin aplicativ ale acestora, abilitatea de proiectare, conducere şi realizare a procesului instructuiv-educativ ca act de comunicare, formarea şi dezvoltarea competenţei comunicaţionale, dezvoltarea capacităţii de a formula argumente şi contraargumente, precum şi de a le structura într-un sistem discursiv coerent, manifestarea comportamentului empatic, planificarea de activităţi didactice care utilizează în mod eficient principiile comunicării (eficienţa reţelelor de comunicare, eficienţa feedback-ului), dezvoltarea aptitudinilor necesare unei comunicări didactice eficiente, înţelegerea conexiunii dintre stitlul didactic, exercitarea autorităţii şi comunicarea didactică, dezvoltarea abilităţilor necesare depăşirii posibilelor blocaje comunicaţionale ce pot surveni în relaţia profesor-elev, înţelegerea rolului jucat de comunicare în construirea stilului didactic propriu, identificarea relaţiilor de autoritate stabilite între profesor şi elev ca premise şi rezultate ale comunicării eficiente etc. Aceste elemente sunt în măsură să aducă un aport substanţial la creşterea eficienţei procesului de predare-învăţare.

- Etimologic conceptul comunicare provine din atât din latinescul comunis, însemnând stăpânit în comun, a face ca un lucru să fie comun, cât şi, aşa cum preciza Noica, din latinescul comunico, însemnând a uni, a împărtăşi, de unde şi cuvântul bisericesc cuminecare/împărtăşire.

- Comunicare – modalitate fundamentală de interacţiune psihosocială a persoanelor, interacţiune ce presupune realizarea unor schimburi informaţionale prin intermediul unor simboluri şi semnificaţii social generalizate în vederea conservării stabilităţii sau, după caz, a obţinerii unor modificări la nivelul unui individ sau a unui grup.

- “comunicarea reprezintă o interacţiune socială prin sistemul de simboluri şi mesaje” Gerbner

- “comunicarea se petrece în clipa în care persoanele atribuie semnificaţie unui mesaj” Mortensen (esse es percepi – existenţa comunicării este legată de existenţa unui receptor al mesajului capabil să-i atribuie un înţeles)

- “comunicarea este dobândirea, transmiterea şi ataşarea unui înţeles informaţiei” Roberts (comunicare înseamnă şi achiziţionare de informaţie)

- “comunicarea este un proces de vehiculare a informaţiei în vederea reducerii incertitudinii” Berger

- Comunicare – modalitate fundamentală de interacţiune psihosocială a persoanelor, interacţiune ce presupune realizarea unor schimburi informaţionale prin intermediul unor simboluri şi semnificaţii social generalizate în vederea conservării stabilităţii sau, după caz, a obţinerii unor modificări la nivelul unui individ sau a unui grup.

Exemple reprezentative pentru practica didactică:

- Comunicarea este inevitabilă (orice comportament are o anumită valoare comunicativă);

- Comunicarea este o trebuinţă imperios necesară (Absenţa îndelungată a comunicării şi condiţiile de izolare pun în pericol integritatea psihică a individului)

- Comunicarea este simbolică (Comunicarea implică un sistem de semne, sunete şi simboluri, stabilite în mod convenţional şi utilizate conform unor reguli de comunicare)

- Comunicarea este contextuală

- Comunicarea se realizează întotdeauna într-un context spaţio-temporal, organizaţional şi socio-afectiv particular, context care, în funcţie de catracteristicile sale, influenţează semnificativ conţinutul, forma şi eficienţa comunicării

- contextul comunicării este multidimensional: contextul fizic: luminozitate, temperatură, acustică, contextul socio-psihologic: roluri, norme, obiceiuri sociale, contextul temporal: 8-11, 15-18;