Cuprins
- PREFAŢĂ 4
- CAPITOLUL I
- STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL CONSILIERII EDUCAŢIONALE 6
- I.1. Diferenţieri conceptuale: psihoterapie, intervenţie de criză, consiliere
- I.2. Specificul consilierii educaţionale 13
- I.3. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 22
- CAPITOLUL II
- TIPURI ŞI FORME ALE CONSILIERII EDUCAŢIONALE 25
- II.1. Consilierea şcolară 26
- II.2. Consilierea vocaţională 27
- II.3. Consilierea profesională 27
- II.4. Consilierea de carieră 28
- II.5. Psiho-socio-geneza aspiraţiilor şi opţiunilor profesionale 29
- II.6. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 36
- CAPITOLUL III
- PRINCIPIILE CONSILIERII 39
- III.1. Principiile etice 39
- III.2. Principiile pedagogice 43
- III.3. Principiile psihologice 46
- III.4. Principii specifice consilierii 49
- III.5. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 52
- CAPITOLUL IV
- PROCESUL CONSILIERII 59
- IV.1. Obiective 59
- IV.2. Conţinut 62
- IV.3. Tipul de activitate 64
- IV.4. Strategia consilierii 69
- IV.5. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 78
- CAPITOLUL V
- TEHNOLOGIA PROCESULUI DE CONSILIERE 85
- V.1. Metode de consiliere 85
- V.2. Tehnici de consiliere 98
- V.3. Procedee 101
- CAPITOLUL VI
- INTERESELE – ca centru al procesului de consiliere 109
- VI.1. Definirea şi caracterizarea intereselor 110
- VI.2. Clasificarea intereselor 113
- VI.3. Metode de investigaţie a intereselor 114
- VI.4. Testul de interese 115
- VI.5. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 124
- CAPITOLUL VII-VIII
- CONFLICTE, COMPLEXE, FRUSTRĂRI ŞI STRESS - SPECIFICE
- PROCESULUI DE CONSILIERE EDUCAŢIONALĂ 130
- VII-VIII.1. Conflictul 130
- VII-VIII.2. Complexul 166
- VII-VIII.3. Frustraţia 173
- VII-VIII.4. Stress-ul 178
- VII-VIII.5. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 185
- CAPITOLUL IX
- PERSONALITATEA CONSILIERULUI 188
- IX.1. Structura de personalitate a consilierului 188
- IX.2. Rol-status-ul de consilier 193
- IX.3. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 195
Extras din curs
CAPITOLUL I
STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL CONSILIERII
EDUCAŢIONALE
I.1. Diferenţieri conceptuale: psihoterapie, intervenţie
de criză, consiliere
Semnificaţia cea mai larga a consilierii poate fi regăsita la
începuturile organizării societăţii umane fiind apropiata de cea de sfătuire cu
privire la treburile comunităţii. Fie ca erau vrăjitori, şamani, astrologi,
sfetnici sau consilieri aceste persoane aveau un rol asemănător de a vindeca,
îndruma, sfătui, de a oferi soluţii pentru probleme diverse medicale, sociale,
politice, probleme personale, de grup sau cu care se confrunta societatea. Pe
parcursul evoluţiei si diferenţierii societăţii umane in mai multe domenii de
activitate: economic, politic, juridic, administrativ, educaţional, etc, însăşi
activitatea de consiliere se diferenţiază devenind o necesitate in toate
aceste domenii. Ca urmare considerăm un prim nivel al diferenţierii
consilierii fiind nivelul acţional.
Dar acţiunea sociala de sfătuire-consiliere nu poate fi rupta de cea de
cunoaştere la început empirica. Dintotdeauna până în prezent copiii au avut
in proprii lor părinţi sfătuitori personali, mai mult sau mai puţin pregătiţi,
mai mult sau mai puţin acceptaţi. Vecinii s-au adresat in anumite situaţii
dificile ale existentei lor unii altora pentru a cere si oferi sfaturi, ca sa nu
mai vorbim de o anumita categorie de sfătuitori nespecialişti dar aproape
generici pentru consiliere - prietenii. Dintre activităţile empirice înrudite cu
cea de consiliere, cea de prietenie sintetizează trăsăturile esenţiale de:
ascultare, sinceritate, trăirea emoţiilor şi sentimentelor, informare, susţinere,
orientare, învăţare, dezvoltare. Al doilea nivel al evoluţiei sfătuirii -
consilierii ar putea fi considerat nivelul cunoaşterii sociale empirice.
Selecţia si cumularea cunoştinţelor si a experienţei din toate
domeniile de activitate accesibile la un anumit moment istoric au condus la
elaborarea primelor lucrări de filozofie. Acestea cuprindeau cunoştinţe
ştiinţifice, informaţii tehnologice, credinţe religioase, mesaje artistice, reguli
morale, sfaturi de viata etc. Identificarea informaţiilor cu caracter de sfătuire
în lucrările filozofice poate fi considerat al treilea nivel al evoluţiei
consilierii - consilierea filosofica.
Desprinderea cunoştinţelor ştiinţifice, tehnice si tehnologice,
artistice si religioase din corpul matern al filozofiei a condus la
diferenţierea ştiinţelor, a tehnologiei, a artei, şi a religiei ca domenii
specifice ale cunoaşterii umane, ale acţiunii, ale creaţiei artistice, ale
credinţei religioase. Constituirea ştiinţelor de sine stătătoare s-a realizat
prin definirea domeniului lor de activitate, a metodelor specifice si
elaborarea legilor cu caracter nomotetic sau ideografic in funcţie de obiectul
de studiu al acestor ştiinţe. Daca ştiinţa la cel mai înalt nivel al dezvoltării
sale ajunge la elaborarea legilor specifice tehnologia se defineşte ca
ansamblu de reguli de acţiune si transformare a realităţii reprezentată de
obiecte, procese si fenomene predominant materiale si obiective. Arta
reprezintă domeniul trăirii realităţii, al transfigurării acesteia in idei, imagini
vizuale sau auditive, in produse originale in care îmbinarea intre obiectiv si
subiectiv atinge un grad maxim de interacţiune. Mesajul artistic reprezintă
modalitatea specifica de transformare a realităţii de către arta. Religia îşi
construieşte edificiul corpului sau de cunoştinţe si norme pe baza credinţei -
care reprezintă o îmbinare echilibrata intre elementele cognitive, afective si
volitive, puternic înrădăcinată la nivelul interacţiunii dintre conştient şi
inconştient.
Daca ştiinţa elaborează legi, tehnologia reguli, arta mesaje, iar
religia credinţe consilierea este ştiinţă, tehnologie, artă sau religie?
CONSILIEREA este ştiinţă în măsura în care este fundamentata pe
teorii, metode şi legi ştiinţifice, verificate şi confirmate. De exemplu teoriile
psiho-pedagogice ale relaţiei cibernetice personalitate-mediu, metodele
psiho-educationale ale conversaţiei, legile psiho-pedagogice ale adaptării
pot sta la baza unei explicaţii ştiinţifice in consiliere. Caracterul ştiinţific al
consilierii devine din ce in ce mai pregnant daca aceasta elaborează noi
teorii si metode specifice domeniului sau de cercetare. Se pune întrebarea
dacă aceste noi teorii şi metode care scot in evidenţă noi adevăruri conduc in
mod automat la eficienţa consilierii. Consilierea reprezintă mai mult un
domeniu al acţiunii eficiente decât al cunoaşterii adevărate. Acţiunea
eficienta, este asigurata de identificarea si elaborarea regulilor de
transformare a realităţii - domeniu care aparţine tehnologiei. In mod
paradoxal, deşi fenomenul de tehnologie nu se potriveşte cu cel de ştiinţe
umaniste W.Huber (1997) arata ca acesta desemnează un aspect
fundamental al asistentei si intervenţiei psihologice, deci implicit al
consilierii consideram noi. Eficienta acţiunii in domeniul intervenţiei sociopsiho-
educaţionale nu este asigurată de adevărurile ştiinţifice elaborare de
ştiinţele implicate ci de regulile de aplicare a acestor adevăruri ştiinţifice la
situaţia specifica la persoana vie si concretă, la momentul respectiv.
Consilierea este o tehnologie psiho-educaţională dacă elaborează
reguli de creare, transformare şi control (M.Bunge, 1978) a unor procese
specifice in scopuri pozitive şi benefice (de exemplu regula orientării -
învăţării).Dar aceste reguli eficiente se aplica totdeauna la fel, indiferent de
persoana, indiferent dacă se lucrează individual sau în grup, cu anumite
metode sau cu altele?
Consilierea este
Preview document
Conținut arhivă zip
- Pedagogie Adolescentului.pdf
Alții au mai descărcat și
ARGUMENT „OMUL nu poate deveni OM decât prin EDUCAȚIE” (Kant) În toate societățile lumii, educația ocupă un loc foarte important. Fiecare om își...
ARGUMENT In ultimul timp, pe baza cercetatorilor si a experientei de zi cu zi, se pune tot mai mult accentul pe influienta deosebita pe care o are...
ARGUMENT MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI Abordarea temei ”Dimensiunea normativă și culturală a organizațiilor școlare” implică prezentarea şi...
Rolul Psihologiei Educatiei in formarea profesorilor in toate ciclurile de invatamanat EDUCAŢIA reprezintă ansamblul activităţilor şi influenţelor...
Imi propun sa cercetez cum este afectata comunicarea parinti – adolescenti în societatea contemporana, plecând de la ideea ca integrarea si...
CAP. 1 COMPLEMENTARITATEA DEMERSULUI CAUZAL SI A CELUI FINALIST ÎN EXPLICAREA ACTIUNII EDUCATIONALE Principiul potrivit caruia a cunoaste un...
ARGUMENT: Pe 1 iunie, ştim cu toţii înca din copilărie, sărbătorim Ziua Internaţională a Copiilor. Fie că ne sărbătorim copiii, nepoţii, fraţii...
1. Denumirea proiectului “CUNOASTERE , COMUNICARE SI RESPECT IN SCOALA MEA” 2. Organizatori : Insectoratul Scolar Suceava si Profesor Popecu Ioana...
Te-ar putea interesa și
Introducere Comportamentul agresiv reprezintă atitudini și acte, fapte constante și repetitive, cu conținut antisocial, cu manifestări de...
Daca lumea devine din ce in ce mai complexa dar si mai problematica si contradictorie, educatia este chemata sa raspunda din ce in ce mai adecvat...
ARGUMENT „Educaţia moral-civică este o componentă a educaţiei în legătură cu care se poartă unele discuţii controversate, unii autori...
MOTTO : “ Copilul este ca un pui de vrabie. Daca îl strangi prea tare în palmă, îl sufoci, dacă îl laşi prea slobod, cade şi-l mănâncă pisica “ (...
INTRODUCERE Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Educaţia în familie este un mijloc eficient de inoculare a sistemului de valori...
I. ELEMENTE SEMNIFICATIVE DIN PORTOFOLIILE DISCIPLINELOR DPPD 1. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI - IDENTIFICAREA PROFILULUI INTELECTUAL AL UNUI ADOLESCENT...
INTRODUCERE Actualitatea temei. Multitudinea semnalelor venite dinspre sfera macrosocială, de creştere a ratei criminalităţii printre...
INTRODUCERE Actualitatea temei. Meseria de psiholog sau consilier şcolar este una relative nouă în sfera ocupaţiilor din Republica Moldova, dar...