Pedagogie Adolescentului

Imagine preview
(7/10 din 3 voturi)

Acest curs prezinta Pedagogie Adolescentului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 251 de pagini .

Profesor: Marius Ripanu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Pedagogie

Cuprins

PREFAŢĂ 4
CAPITOLUL I
STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL CONSILIERII EDUCAŢIONALE 6
I.1. Diferenţieri conceptuale: psihoterapie, intervenţie de criză, consiliere
I.2. Specificul consilierii educaţionale 13
I.3. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 22
CAPITOLUL II
TIPURI ŞI FORME ALE CONSILIERII EDUCAŢIONALE 25
II.1. Consilierea şcolară 26
II.2. Consilierea vocaţională 27
II.3. Consilierea profesională 27
II.4. Consilierea de carieră 28
II.5. Psiho-socio-geneza aspiraţiilor şi opţiunilor profesionale 29
II.6. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 36
CAPITOLUL III
PRINCIPIILE CONSILIERII 39
III.1. Principiile etice 39
III.2. Principiile pedagogice 43
III.3. Principiile psihologice 46
III.4. Principii specifice consilierii 49
III.5. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 52
CAPITOLUL IV
PROCESUL CONSILIERII 59
IV.1. Obiective 59
IV.2. Conţinut 62
IV.3. Tipul de activitate 64
IV.4. Strategia consilierii 69
IV.5. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 78
CAPITOLUL V
TEHNOLOGIA PROCESULUI DE CONSILIERE 85
V.1. Metode de consiliere 85
V.2. Tehnici de consiliere 98
V.3. Procedee 101
CAPITOLUL VI
INTERESELE – ca centru al procesului de consiliere 109
VI.1. Definirea şi caracterizarea intereselor 110
VI.2. Clasificarea intereselor 113
VI.3. Metode de investigaţie a intereselor 114
VI.4. Testul de interese 115
VI.5. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 124
CAPITOLUL VII-VIII
CONFLICTE, COMPLEXE, FRUSTRĂRI ŞI STRESS - SPECIFICE
PROCESULUI DE CONSILIERE EDUCAŢIONALĂ 130
VII-VIII.1. Conflictul 130
VII-VIII.2. Complexul 166
VII-VIII.3. Frustraţia 173
VII-VIII.4. Stress-ul 178
VII-VIII.5. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 185
CAPITOLUL IX
PERSONALITATEA CONSILIERULUI 188
IX.1. Structura de personalitate a consilierului 188
IX.2. Rol-status-ul de consilier 193
IX.3. Autoverificarea şi fixarea cunoştinţelor 195

Extras din document

CAPITOLUL I

STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL CONSILIERII

EDUCAŢIONALE

I.1. Diferenţieri conceptuale: psihoterapie, intervenţie

de criză, consiliere

Semnificaţia cea mai larga a consilierii poate fi regăsita la

începuturile organizării societăţii umane fiind apropiata de cea de sfătuire cu

privire la treburile comunităţii. Fie ca erau vrăjitori, şamani, astrologi,

sfetnici sau consilieri aceste persoane aveau un rol asemănător de a vindeca,

îndruma, sfătui, de a oferi soluţii pentru probleme diverse medicale, sociale,

politice, probleme personale, de grup sau cu care se confrunta societatea. Pe

parcursul evoluţiei si diferenţierii societăţii umane in mai multe domenii de

activitate: economic, politic, juridic, administrativ, educaţional, etc, însăşi

activitatea de consiliere se diferenţiază devenind o necesitate in toate

aceste domenii. Ca urmare considerăm un prim nivel al diferenţierii

consilierii fiind nivelul acţional.

Dar acţiunea sociala de sfătuire-consiliere nu poate fi rupta de cea de

cunoaştere la început empirica. Dintotdeauna până în prezent copiii au avut

in proprii lor părinţi sfătuitori personali, mai mult sau mai puţin pregătiţi,

mai mult sau mai puţin acceptaţi. Vecinii s-au adresat in anumite situaţii

dificile ale existentei lor unii altora pentru a cere si oferi sfaturi, ca sa nu

mai vorbim de o anumita categorie de sfătuitori nespecialişti dar aproape

generici pentru consiliere - prietenii. Dintre activităţile empirice înrudite cu

cea de consiliere, cea de prietenie sintetizează trăsăturile esenţiale de:

ascultare, sinceritate, trăirea emoţiilor şi sentimentelor, informare, susţinere,

orientare, învăţare, dezvoltare. Al doilea nivel al evoluţiei sfătuirii -

consilierii ar putea fi considerat nivelul cunoaşterii sociale empirice.

Selecţia si cumularea cunoştinţelor si a experienţei din toate

domeniile de activitate accesibile la un anumit moment istoric au condus la

elaborarea primelor lucrări de filozofie. Acestea cuprindeau cunoştinţe

ştiinţifice, informaţii tehnologice, credinţe religioase, mesaje artistice, reguli

morale, sfaturi de viata etc. Identificarea informaţiilor cu caracter de sfătuire

în lucrările filozofice poate fi considerat al treilea nivel al evoluţiei

consilierii - consilierea filosofica.

Desprinderea cunoştinţelor ştiinţifice, tehnice si tehnologice,

artistice si religioase din corpul matern al filozofiei a condus la

diferenţierea ştiinţelor, a tehnologiei, a artei, şi a religiei ca domenii

specifice ale cunoaşterii umane, ale acţiunii, ale creaţiei artistice, ale

credinţei religioase. Constituirea ştiinţelor de sine stătătoare s-a realizat

prin definirea domeniului lor de activitate, a metodelor specifice si

elaborarea legilor cu caracter nomotetic sau ideografic in funcţie de obiectul

de studiu al acestor ştiinţe. Daca ştiinţa la cel mai înalt nivel al dezvoltării

sale ajunge la elaborarea legilor specifice tehnologia se defineşte ca

ansamblu de reguli de acţiune si transformare a realităţii reprezentată de

obiecte, procese si fenomene predominant materiale si obiective. Arta

reprezintă domeniul trăirii realităţii, al transfigurării acesteia in idei, imagini

vizuale sau auditive, in produse originale in care îmbinarea intre obiectiv si

subiectiv atinge un grad maxim de interacţiune. Mesajul artistic reprezintă

modalitatea specifica de transformare a realităţii de către arta. Religia îşi

construieşte edificiul corpului sau de cunoştinţe si norme pe baza credinţei -

care reprezintă o îmbinare echilibrata intre elementele cognitive, afective si

volitive, puternic înrădăcinată la nivelul interacţiunii dintre conştient şi

inconştient.

Daca ştiinţa elaborează legi, tehnologia reguli, arta mesaje, iar

religia credinţe consilierea este ştiinţă, tehnologie, artă sau religie?

CONSILIEREA este ştiinţă în măsura în care este fundamentata pe

teorii, metode şi legi ştiinţifice, verificate şi confirmate. De exemplu teoriile

psiho-pedagogice ale relaţiei cibernetice personalitate-mediu, metodele

psiho-educationale ale conversaţiei, legile psiho-pedagogice ale adaptării

pot sta la baza unei explicaţii ştiinţifice in consiliere. Caracterul ştiinţific al

consilierii devine din ce in ce mai pregnant daca aceasta elaborează noi

teorii si metode specifice domeniului sau de cercetare. Se pune întrebarea

dacă aceste noi teorii şi metode care scot in evidenţă noi adevăruri conduc in

mod automat la eficienţa consilierii. Consilierea reprezintă mai mult un

domeniu al acţiunii eficiente decât al cunoaşterii adevărate. Acţiunea

eficienta, este asigurata de identificarea si elaborarea regulilor de

transformare a realităţii - domeniu care aparţine tehnologiei. In mod

paradoxal, deşi fenomenul de tehnologie nu se potriveşte cu cel de ştiinţe

umaniste W.Huber (1997) arata ca acesta desemnează un aspect

fundamental al asistentei si intervenţiei psihologice, deci implicit al

consilierii consideram noi. Eficienta acţiunii in domeniul intervenţiei sociopsiho-

educaţionale nu este asigurată de adevărurile ştiinţifice elaborare de

ştiinţele implicate ci de regulile de aplicare a acestor adevăruri ştiinţifice la

situaţia specifica la persoana vie si concretă, la momentul respectiv.

Consilierea este o tehnologie psiho-educaţională dacă elaborează

reguli de creare, transformare şi control (M.Bunge, 1978) a unor procese

specifice in scopuri pozitive şi benefice (de exemplu regula orientării -

învăţării).Dar aceste reguli eficiente se aplica totdeauna la fel, indiferent de

persoana, indiferent dacă se lucrează individual sau în grup, cu anumite

metode sau cu altele?

Consilierea este

Fisiere in arhiva (1):

  • Pedagogie Adolescentului.pdf