Psihologia educației

Curs
7.5/10 (4 voturi)
Domeniu: Pedagogie
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 143 în total
Cuvinte : 74515
Mărime: 1.79MB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Doina Maria Schipor

Cuprins

Cuvânt înainte ..

Psihologia educației - obiect de studiu și importanța studierii ei de către viitoarele cadre didactice .

Considerații introductive cu privire la psihologia educației ca ramură științifică ..

Psihologia educației și rolul ei în formarea viitorului profesor - model integrativ

Metode de cunoaștere a psihicului elevului .

Metode de cunoaștere a psihicului - probleme introductive . .

Prezentare analitică a principalelor metode de cunoaștere a elevului .. . .

Programa de studiere psihologică a elevilor și fișa psihopedagogică

Factorii dezvoltării psihice .

Definirea conceptului de dezvoltare psihică ...

Factorii dezvoltării psihice - prezentare analitică ..

Modele teoretice ale dezvoltării psihice .

Particularități ale învățării specifice vârstelor școlare - dezvoltarea psihosocială și morală ..

Conceptul de stadiu de dezvoltare. Stadii și substadii ale dezvoltării psihice

Particularități ale învățării prin raportare la dezvoltarea psihosocială (E. Erikson) ...

Particularități ale dezvoltării prin raportare la dezvoltarea morală (L. Kohlberg) - formarea caracterului

Particularități ale învățării specifice vârstelor școlare - stadiile dezvoltării cognitive ...

Învățarea din perspectivă constructivistă

Particularități ale învățării prin raportare la dezvoltarea cognitivă (J. Piaget) ...

Personalitatea și învățarea - perspectiva teoriei trăsăturilor . ..

Conceptul de personalitate din perspectiva teoriei trăsăturilor ..

Dimensiunile personalității din perspectiva teoriei trăsăturilor . .

Temperamentul - latura dinamico-energetică ...

Caracterul - latura relațional - valorică ...

Aptitudinile - latura instrumental-operațională

Personalitatea și învățarea - teoria factorială a personalității

Conceptul de personalitate din perspectiva teoriei factorilor .

Abordarea personalității din perspectiva teoriilor factoriale - H. Eysenck, 16 PF, Big Five ...

Inteligența - perspective clasice și actuale .

Motivație și învățare ...

Considerații introductive ...

Motivația ca proces

Motivația ca structură

Strategii de motivare a elevilor pentru învățare .

Motivarea din perspectiva teoriei condiționării instrumentale a învățării (B.F. Skinner) ..

Afectivitatea și voința .Teoria inteligenței emoționale . .

Afectivitatea ca determinant energetic al activității ..

Diferențe în manifestarea afectivității - inteligența emoțională . ...

Voința ca modalitate superioară de autoreglaj și componentă a inteligenței emoționale ..

Percepția și învățarea perceptivă. Atenția și rolul ei în învățare

Percepția și învățarea perceptivă . ..

Învățarea prin condiționare clasică .. ..

Exercițiul și formarea deprinderilor ..

Atenția și învățarea .. ..

Reprezentările și rolul lor în învățare. Stilurile de învățare și eficiența învățării . ..

Reprezentările și rolul lor în învățare . ...

3

Stiluri de învățare - învățarea eficientă .

Elevul ca procesor de informație. Rolul memoriei și al gândirii în învățare . .

Modelul învățării ca procesare a informației .

Memoria și sistemele mnezice implicate în învățare .. . ..

Gândirea și organizarea informațiilor

Imaginația și învățarea creativă ..

Rolul imaginației în învățare .

Teoria învățării creative (E.P. Torrance) ...

Învățarea prin comunicare. Rolul limbajului în învățare . ...

Rolul limbajului ca instrument de interiorizare și exteriorizare a cunoștințelor ...

Învățare prin comunicare “verticală” - elevul ca ucenic din perspectiva teoriei constructivismului social al învățării (L. S. Vîgotski) ...

Învățare prin comunicare “orizontală” - elevul colaborator din perspectiva constructivismului interacționalist al Școlii de la Geneva (W. Doise, G. Mugny, J. Cl. Deschamp) ..

Învățarea - de la teorii la managementul învățării ..

Bibliografie finală . . .

Extras din document

Primul curs de psihologia educației este unul introductiv. Încercăm să îți oferim o imagine de ansamblu asupra psihicului uman precum și asupra interacțiunii dintre elev și profesor în context educativ. La sfârșitul primului curs vei fi capabil:

- Să prezinți modelul schematic al psihicului uman.

- Să descrii coordonatele generale care definesc Psihologia Educației.

- Să identifici variabilele învățării.

1

Dacă faci planuri pentru un an, cultivă orez. Dacă faci planuri pentru zece ani, plantează copaci. Dacă faci planuri pentru o viață, educă oameni.

proverb asiatic

6

Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv Considerații introductive cu priv ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ire la psihologia educației ca ramură științific ă

1. Psihologia educației și rolul ei în formarea viitorului profesor - model integrativ

1. Considerații introductive cu privire la psihologia educației ca ramură științifică

Primele cunoștințe sistematice ale psihologiei s-au regăsit în lucrările filosofice elaborate de Aristotel (384-322 î.e.n.) - De Anima (Despre suflet), Descartes (1595-1650), Hegel (1770-1831). Ca știință, a apărut în perioade mai recente (primele lucrări de psihologie sunt publicate după anii 1500 de Rudolf Goclenius și 1700 de Christian Wolf). Separarea psihologiei ca știință independentă de filosofie s-a produs în anul 1980 prin lucrarea „Elemente de psihofizică” a autorului G. Fechner și în 1879 prin apariția la Leipzig a primului laborator de psihologie experimentală fondat de W. Wundt.

Termenul de psihologie provine de la cuvintele grecești psyche (suflet) și logos (cuvânt, teorie, învățătură). O primă aproximare a definirii psihologiei, pornind de la analiza etimologică, ar consta în considerarea psihologiei ca știință care studiază psihicul sau procesele și fenomenele psihice. Problema ridicată de această definire este una de logică, dată fiind circularitatea ei. Pentru a depăși circularitatea trebuie să înlocuim termenul de psihic cu o definiție a lui.

Ce este psihicul?

O definire corectă din punct de vedere logic ar cere respectarea condițiilor conform cărora orice definire trebuie să conțină un gen proxim și o diferență specifică. Este foarte dificil, însă, să identificăm genul proxim și diferența specifică pentru conceptul de psihic. Cu atât mai mult cu cât, caracterul său abstract, dificil de reprezentat în termeni concreți, nu permite o descriere facilă. Fiecare dintre noi și-a construit o „imagine” asupra psihicului rezultată în urma experienței cotidiene. Încercările de a cunoaște psihicul la acest nivel s-au concretizat în utilizarea termenilor de „minte”, „spirit”, „suflet”, termeni preluați din domenii adiacente științei psihologice („psihologia poporană” menționată de T. Herseni (1980) și concretizată în zicale, psihologia teologică propusă de biserică și psihologia enciclopedică, promovată de istorici, geografi, medici, antropologi etc). Ca rezultat al acestei cunoașteri empirice s-a construit așa-numita „psihologie a simțului comun” sau „psihologie naivă” care ne permite să ne cunoaștem pe noi înșine și reciproc astfel încât să ne adaptăm vieții sociale (o prezentare generoasă asupra problematicii psihologiei simțului comun este realizată de psihologul A. Cosmovici, 1996 - resursa 1). Însă aceste cunoștințe despre psihic și aceste definiri ale psihicului sunt de obicei unilaterale sau chiar subiective, lipsite de precizie sau contradictorii. Încercând să supună definirea psihicului rigorilor logice, autorii din domeniul psihologiei au recurs la inventarierea principalelor caracteristici ale psihicului (realizarea unei definiții de tip caracterizare). Iar aceste caracteristici reies prin raportarea psihicului la criterii exterioare lui însuși. Iată care sunt criteriile precizate de psihologul M. Zlate (1994, pp.13-14):

a) prin raportare la materie (la substratul material al psihicului):

psihic = produs /funcție a creierului

b) prin raportare la realitatea înconjurătoare (lumea obiectivă a lucrurilor și fenomenelor naturale):

psihic = reflectare subiectivă a realității obiective

c) prin raportare la interacțiunea universală a lucrurilor:

psihic = caz particular /formă /expresie a vieții de relație

d) prin raportare la realitatea socială:

psihic = element condiționat și determinat socio-istoric și socio-cultural.

7

Psihologia este definită, astfel, ca știință care studiază fenomene și procese care constituie o reflectare subiectivă a realității obiective, reprezentând o funcție a creierului raportată la relaționarea universală, procese care sunt condiționate și determinate socio-istoric și socio-cultural .

Trebuie menționat faptul că, așa cum se întâmplă la nivelul oricărei științe, procesele, însușirile, activitățile psihice sunt studiate cu ajutorul unui ansamblu de metode obiective pentru a evidenția legile de funcționare a psihicului.

Aspectul practic la psihologiei rezidă în scopul său care vizează cunoașterea, optimizarea și ameliorarea existenței umane (M. Zlate, 2000).

Psihologia educației reprezintă o ramură științifică a psihologiei, aflată la confluența psihologiei generale (ca știință de bază, cu un nivel de maximă generalitate științifică) cu domeniul aplicativ al educației.

Educația reprezintă modalitatea prin care societatea transmite noilor săi membri, într-o manieră conștientă și sistematică, cunoașterea, valorile, credințele, modurile de comunicare specifice cu scopul dezvoltării potențialului individual necesar adaptării la societatea sau cultura respectivă.

Psihologia educației își propune, deci, să cunoască și să amelioreze existența umană acționând asupra procesului educațional. Este cunoscut faptul că profesorii pot avea tendința ca, pe baza unei psihologii naive construite, să împartă elevii în elevi buni, mediocri, slabi fără a lua suficient în considerare anumite nuanțe comportamentale care se manifestă la diferite obiecte de învățământ sau în activitățile extrașcolare. Această grupare a elevilor poate conduce la formarea unor stereotipuri, la aplicarea unor etichete generalizatoare care duc la reducerea încrederii elevilor catalogați drept mediocri sau slabi în propriile lor posibilități. În baza aceleiași cunoașteri empirice a psihicului, mulți profesori debutanți acționează în anumite situații educative prin raportare la modele personale de profesori. Însă acest mod de acțiune nu ține cont de particularitățile concrete ale psihicului elevilor cu care lucrează, putând apărea corespondentul erorilor medicale (iatrogenii) în planul educației (didascogeniile). Psihologia educației este cea care oferă o alternativă științifică la cunoașterea empirică de către profesori a psihicului elevului, evitând subiectivitatea și reducând posibilele erori educative.

2. Psihologia educației și rolul ei în formarea viitorului profesor - model integrativ

În perioada actuală se dorește și se impune din ce în ce mai mult considerarea procesului educațional ca fiind știință aplicată. Psihologia aduce o importantă contribuție la constituirea acestui domeniu prin ramura sa - psihologia educației. Scopul psihologiei educației este acela de cunoaștere și modelare a psihicului în vederea optimizării activității de învățare.

Cum ajută psihologia educației profesorul? Iată principalele domenii:

- în ceea ce privește conținutul obiectului de învățământ predat: se cercetează modul în care acest conținut poate fi adaptat particularităților de vârstă sau particularităților individuale ale elevilor, cum poate fi structurat și accesibilizat conținutul predat, cum se poate crea cadrul în care elevul să poată aplica sau transfera cu ușurință informațiile sau deprinderile achiziționate spre alte domenii;

- în ceea ce privește organizarea procesului de transmitere a cunoștințelor: se pune problema adaptării metodelor de predare la particularitățile psihice ale elevilor (vârstă, stil de cunoaștere și învățare);

- în ceea ce privește diversitatea umană cu care trebuie să lucreze profesorul: se caută răspunsuri la întrebări de genul: Posedă elevii aptitudinile și motivația necesare învățării? Se poate lucra cu o clasă sau cu elevi nemotivați să învețe? Ce se poate face pentru a rezolva sau remedia asemenea situații?

8

Răspunzând la aceste întrebări, psihologia educației pune bazele formării unui profesor capabil să intervină flexibil și constructiv la nivelul realității școlare. Profesionalismul profesorului derivă din îmbinarea a trei factori:

a. pregătirea de specialitate (ca rezultat al cunoștințelor și deprinderilor dobândite pe parcursul instruirii oferite de specializarea universitară);

b. pregătirea psihopedagogică (rezultatul pregătirii prin intermediul disciplinelor psihopedagogice: psihologia educației, pedagogie, didactica, alte discipline de specialitate)

c. aptitudinile pedagogice (aptitudini devenite capacități în urma exersării lor în contextul practicii pedagogice și permițând realizarea efectivă a actului educațional).

Psihologia educației este disciplina care pune începutul pregătirii psihopedagogice a profesorului, creându-i atât un cadru explicativ al fenomenelor observabile în actul educativ cât și premisele unei intervenții educative eficiente.

Cele două întrebări la care încearcă să răspundă Psihologia educației pun în centrul problematicii cercetării problema învățării. Aceste întrebări sunt:

Bazându-ne pe experiența și cunoștințele pe care le deținem putem identifica diferite răspunsuri la aceste întrebări. Contribuția esențială a psihologiei educației constă în a identifica răspunsuri ce se bazează pe cercetări riguroase care permit organizarea informațiilor în modele operaționale de intervenție educativă.

În demersul de elaborare a răspunsului la prima întrebare, psihologia educației introduce certitudinea și rigoarea științei propunând o analiză de tip cauză-efect pentru activitatea de învățare. Rezultatele învățării variază datorită unor cauze. Aceste cauze sunt numite și variabile ale învățării. Principalele tipuri de variabile ale învățării se grupează în patru categorii:

variabile contextuale

factorii care oferă mediul, cadrul pentru procesele de transmitere-însușire de cunoștințe;

variabile procesuale

comportamente ale profesorului și ale elevilor ce exprimă procesele psihice implicate în activitatea de învățare;

variabile de intrare - input

calități / caracteristici / trăsături ale profesorilor și ale elevilor;

variabile de ieșire - output

rezultatele obținute în urma evaluării învățării realizate de către elevi - feed-back-ul învățării.

Tabel 1 Categorii de variabile ale învățării

Aceste variabile sunt relaționate într-o structură operațională care poate genera fie o învățare eficientă fie una deficitară. Profesorul optimizează activitatea de învățare cunoscând și modificând fiecare dintre categoriile de variabile menționate. Trebuie subliniat faptul că optimizarea învățării se realizează cu succes numai dacă acțiunea de cunoaștere și modificare are loc pe ambele planuri: atât la nivelul psihicului elevului cât și la nivelul psihicului cadrului didactic. Modul de relaționare al acestor determinanți ai învățării este surprins de psihologul american W. Huitt (1995) într-un model care, adaptat perspectivei oferite de acest curs, ia următoarea formă:

Bibliografie

Abric, J.C., (2002), Psihologia comunicării Teorii și metode, Editura Polirom, Iași.

Albu, G., (2002) În căutarea educației autentice, Editura Polirom, Iași.

Allport, G. (1981) Structura și dinamica personalității, EDP, București.

Amabile, T., (1997) Creativitatea ca mod de viață Ghid pentru părinți și profesori, Editura Știință și Tehnică, București.

Anucuță, L, (1999) Psihologie școlară, Editura Excelsior, Timișoara.

Arends, R. (1994), Learning to teach, Third Edition, McGraw Hill, Inc., New York.

Băban, A., (2001) Consiliere educațională Ghid pentru orele de consiliere și dirigenție, Editura Psinet, Cluj Napoca.

Bennett, C. (1992) Strengthening Multicultural and Global Perspectives in the Curriculum, Detseling Euterprises Ltd.

Bernat, S., (2003) Tehnica învățării eficiente, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

Bloch, H., Chemama, R., Depret, E., Gallo, A., Leconte, P., Le Ny, J.F., Postel, J., Reuchlin, M., (2006) Larousse, Marele dicționar al psihologiei, Editura Trei, București.

Botiș, A., Tărău, A., (2004) Disciplinarea pozitivă sau cum să disciplinezi fără să rănești, Editura ASCR, Cluj Napoca.

Bruner, J.S. (1970) Procesul educației intelectuale, Editura Științifică, București.

Chelcea, S., (1975) Chestionarul în investigația sociologică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

Cook, T.D., Appleton, H., Conner, R., Scaffer, A., Tabkin, G., Weber, J.S., (1975), Sesame Street Revisited, New York: Russell Sage Foundation.

Cornelius, H., Faire, S., (1996) Știința rezolvării conflictelor, Editura Știință și tehnică, București.

Cosmovici, A. (1974) Psihologie diferențială, Ed. Universității „Al. I. Cuza” Iași.

Cosmovici, A., (1996) Psihologie generală, Editura Polirom, Iași.

Cosmovici, A., (1996), Psihologia simțului comun și relațiile interpersonale, în A. Neculau, Psihologia socială Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iași, pp. 206-222.

Cosmovici, A., Iacob, L., (1998) Psihologie școlară, Polirom, Iași.

Crețu, D., (2003) Dezvoltarea motivației învățării, Editura Psihomedia, Sibiu.

Crețu, T., (1997)Psihologie școlară, Tipografia Universității București.

Dimitriu-Tiron, E., (2000) Psihologie educațională. Elemente de socio-psiho-terapie, Editura “Gh. Asachi”, Iași.

Dincă, M., (2002), Adolescență și conflictul originalității, Editura Paideia, București.

Drapeau, Ch., (2001) Învață cum să înveți repede. Tehnici de învățare accelerată, Editura Teora, București.

Duck, S., (2000), Relațiile interpersonale, A gândi, a simți, a interacționa, Editura Polirom, Iași.

Preview document

Psihologia educației - Pagina 1
Psihologia educației - Pagina 2
Psihologia educației - Pagina 3
Psihologia educației - Pagina 4
Psihologia educației - Pagina 5
Psihologia educației - Pagina 6
Psihologia educației - Pagina 7
Psihologia educației - Pagina 8
Psihologia educației - Pagina 9
Psihologia educației - Pagina 10
Psihologia educației - Pagina 11
Psihologia educației - Pagina 12
Psihologia educației - Pagina 13
Psihologia educației - Pagina 14
Psihologia educației - Pagina 15
Psihologia educației - Pagina 16
Psihologia educației - Pagina 17
Psihologia educației - Pagina 18
Psihologia educației - Pagina 19
Psihologia educației - Pagina 20
Psihologia educației - Pagina 21
Psihologia educației - Pagina 22
Psihologia educației - Pagina 23
Psihologia educației - Pagina 24
Psihologia educației - Pagina 25
Psihologia educației - Pagina 26
Psihologia educației - Pagina 27
Psihologia educației - Pagina 28
Psihologia educației - Pagina 29
Psihologia educației - Pagina 30
Psihologia educației - Pagina 31
Psihologia educației - Pagina 32
Psihologia educației - Pagina 33
Psihologia educației - Pagina 34
Psihologia educației - Pagina 35
Psihologia educației - Pagina 36
Psihologia educației - Pagina 37
Psihologia educației - Pagina 38
Psihologia educației - Pagina 39
Psihologia educației - Pagina 40
Psihologia educației - Pagina 41
Psihologia educației - Pagina 42
Psihologia educației - Pagina 43
Psihologia educației - Pagina 44
Psihologia educației - Pagina 45
Psihologia educației - Pagina 46
Psihologia educației - Pagina 47
Psihologia educației - Pagina 48
Psihologia educației - Pagina 49
Psihologia educației - Pagina 50
Psihologia educației - Pagina 51
Psihologia educației - Pagina 52
Psihologia educației - Pagina 53
Psihologia educației - Pagina 54
Psihologia educației - Pagina 55
Psihologia educației - Pagina 56
Psihologia educației - Pagina 57
Psihologia educației - Pagina 58
Psihologia educației - Pagina 59
Psihologia educației - Pagina 60
Psihologia educației - Pagina 61
Psihologia educației - Pagina 62
Psihologia educației - Pagina 63
Psihologia educației - Pagina 64
Psihologia educației - Pagina 65
Psihologia educației - Pagina 66
Psihologia educației - Pagina 67
Psihologia educației - Pagina 68
Psihologia educației - Pagina 69
Psihologia educației - Pagina 70
Psihologia educației - Pagina 71
Psihologia educației - Pagina 72
Psihologia educației - Pagina 73
Psihologia educației - Pagina 74
Psihologia educației - Pagina 75
Psihologia educației - Pagina 76
Psihologia educației - Pagina 77
Psihologia educației - Pagina 78
Psihologia educației - Pagina 79
Psihologia educației - Pagina 80
Psihologia educației - Pagina 81
Psihologia educației - Pagina 82
Psihologia educației - Pagina 83
Psihologia educației - Pagina 84
Psihologia educației - Pagina 85
Psihologia educației - Pagina 86
Psihologia educației - Pagina 87
Psihologia educației - Pagina 88
Psihologia educației - Pagina 89
Psihologia educației - Pagina 90
Psihologia educației - Pagina 91
Psihologia educației - Pagina 92
Psihologia educației - Pagina 93
Psihologia educației - Pagina 94
Psihologia educației - Pagina 95
Psihologia educației - Pagina 96
Psihologia educației - Pagina 97
Psihologia educației - Pagina 98
Psihologia educației - Pagina 99
Psihologia educației - Pagina 100
Psihologia educației - Pagina 101
Psihologia educației - Pagina 102
Psihologia educației - Pagina 103
Psihologia educației - Pagina 104
Psihologia educației - Pagina 105
Psihologia educației - Pagina 106
Psihologia educației - Pagina 107
Psihologia educației - Pagina 108
Psihologia educației - Pagina 109
Psihologia educației - Pagina 110
Psihologia educației - Pagina 111
Psihologia educației - Pagina 112
Psihologia educației - Pagina 113
Psihologia educației - Pagina 114
Psihologia educației - Pagina 115
Psihologia educației - Pagina 116
Psihologia educației - Pagina 117
Psihologia educației - Pagina 118
Psihologia educației - Pagina 119
Psihologia educației - Pagina 120
Psihologia educației - Pagina 121
Psihologia educației - Pagina 122
Psihologia educației - Pagina 123
Psihologia educației - Pagina 124
Psihologia educației - Pagina 125
Psihologia educației - Pagina 126
Psihologia educației - Pagina 127
Psihologia educației - Pagina 128
Psihologia educației - Pagina 129
Psihologia educației - Pagina 130
Psihologia educației - Pagina 131
Psihologia educației - Pagina 132
Psihologia educației - Pagina 133
Psihologia educației - Pagina 134
Psihologia educației - Pagina 135
Psihologia educației - Pagina 136
Psihologia educației - Pagina 137
Psihologia educației - Pagina 138
Psihologia educației - Pagina 139
Psihologia educației - Pagina 140
Psihologia educației - Pagina 141
Psihologia educației - Pagina 142
Psihologia educației - Pagina 143

Conținut arhivă zip

  • Psihologia educatiei.pdf

Alții au mai descărcat și

Gestionarea conflictelor în școală

Școala românească a traversat o perioadă de reforme menite să consolideze sistemul de învățământ, iar acum se află în faza în care ar trebui să se...

Influența metodelor și tehnicilor interactive de predare-învățare asupra coeziunii clasei de elevi

Metodele de învățământ reprezintă căile folosite de cadrul didactic pentru a-i sprijini pe elevi să descopere lumea înconjurătoare. Acestea...

Influența Mediului Familial Asupra Activităților Extrașcolare ale Școlarului Mic

CAPITOLUL 1 ŞCOLARUL MIC (6 – 10 ANI) Lumea şcolarului mic este alcătuită din o serie de evenimente care îl fac să fie într-o evoluţie...

Metode de Cunoaștere a Elevilor sau Grupului cu Scopul Realizării unor Profile de Personalitate ale Acestora

1.1. Metode de cunoaştere a elevilor sau grupului cu scopul realizării unor profile de personalitate ale acestora 1.2. Metode de lucru 1.2.1....

Stimularea capacităților creatoare în activitățile de abilitați practice și educație tehnologică în ciclul primar

ARGUMENT Creativitatea a devenit una dintre temele de bază ale psihologiei, în mare parte datorită societății contemporane care se caracterizează...

Comunicarea educațională în relația profesor-student

Capitolul I - Comunicarea 1.1 Noțiuni teoretice Atunci când vorbim despre educaţie, şi în special despre educaţia formală, trebuie să ne raportăm...

Psihologia educației

Rolul Psihologiei Educatiei in formarea profesorilor in toate ciclurile de invatamanat EDUCAŢIA reprezintă ansamblul activităţilor şi influenţelor...

Metode alternative

Pedagogia competentelor: o viziune integratoare In invatamantul modern, o preocupare importanta este aceea a formarii de competente generale si...

Te-ar putea interesa și

Psihologia educației

Rolul Psihologiei Educatiei in formarea profesorilor in toate ciclurile de invatamanat EDUCAŢIA reprezintă ansamblul activităţilor şi influenţelor...

Psihologia Educației

1.STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL PSIHOLOGIEI EDUCAŢIEI PSIHOLOGIA (din grecescul psyche = suflet şi logos = ştiinţă) se afirmă ca ştiinţa centrală...

Psihologia Educației

Studiul acestei teme va va permite: - sa identificati specificul Psihologiei educatiei, ca disciplina psihologica; - sa explicati importanta...

Psihologia Educației

Unitatea de învatare 1 SPECIFICUL STUDIULUI PSIHOLOGIEI EDUCATIEI Concepte cheie: psihologie, fenomene psihice, comportament, psihic, educatie,...

Psihologia educației

8.1. Obiectul şi problematica psihologiei educaţiei În înţeles larg, psihologia educaţională este o ramură aplicativă a psihologiei care studiază...

Psihologia educației

TEMA NR. 1 CONSTRUCTIA TEORETICA SI METODOLOGICA A PSIHOLOGIEI EDUCATIEI Lumea contemporana se caracterizeaza printr-o evolutie rapida si...

Psihologia Educației

PSIHOLOGIA EDUCATIEI Titular disciplina: Prof.univ.dr. Nicolae RADU SINTEZA CURSULUI Autori: Nicolae Radu, Laura Goran, Angela Ionecu, Diana...

Psihologia Educației

1. Introducere în psihologie 1.1. Definirea psihologiei: Ce este psihologia- În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe definiţii: a)...

Ai nevoie de altceva?