Psihologia vârstelor

Perioada prescolara este impartita in trei subperioade:

1. Perioada prescolara mica, 3-4 ani, perioada in care copilul este instabil, foarte impresionabil, plange razand, si trece usor de la o dispozitie la alta train exploziv si total evenimente care il impresioneaza. Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, aspiratiilor si dorintelor implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului. Integrarea in gradinita se face cu oarecare dificultate dat fiind dependenta fata de adult – cu atat mai dificila daca copilul prezinta o instabilitate psihomotorie si greutati in exprimarea clara ori intelegerea celor cu care comunica. Jean Piaget vorbea in aceasta perioada de fenomenul de egocentrism ce se caracterizeaza prin existenta unor limite clare intre realitatea perosonala si realitatea obiectiva favorizand dilatarea realitatii obiective in realitate subiectiva.

2. Prescolaritatea de varsta mijlocie, 4-5 ani , perioada in care se fac progrese pe linia motricitatii (miscarile devin mai precise iar mersul mai sigur) ; , perceptia se imbogateste si alimenteaza material intuitive cu care opereaza gandirea in aprecierea situatiilor care nu cad nemijlocit sub incidenta cunoasterii, limbajul apare cu noi forme, copilul devine mai sensibil la sentimentele din jurul sau si este capabil sa faca aprecieri relative corecte fata de comportamentul altora. Prin vointa se poate antrena in activitati de mai lunga durata si se straduieste sa-i fie de folos adultului.

3. Perioada prescolara mare, 5-6-7 ani, perioada in care manifesta o mai mare adaptare si independenta, traieste stari de penibilitate ca urmare a intelegerii a situatiilor mai adecvate si a rapoartelor de cauzalitate in producerea evenimentelor. Isi adapteaza mai evident conduitele fata de diferite persoane fapt ce se reflecta atat in cadrul familiei cat si in gradinita. Apare dorinta copilului de a fi de folos adultului, imita discret conduitele adulte si participa la activitati ocupationale ale acestuia, este creator in activitati pe care il intereseaza (desen, muzica, serbari, teatru, etc.) si in genere pentru organizarea de activitati/actiuni appreciate de catre adult.

Pentru a surprinde cat mai bine dezvoltarea psihica a prescolarului mic ma voi referi incontinuare la intelect, limbaj, motricitate si la caracterul jocului.

Pornind de la definitia gandirii care este o manipulare sau un set de operatii asupra cunostintelor din sistemul cognitive dezvoltarea gandirii la copilul prescolar are un character intuitive astfel incat ea ramane legata de obiecte, imagini precum si de demersurile individuale. Gandirea este egocentrica si se caracterizeaza prin incapacitatea de a distinge sufficient de clar realitatea obiectiva personala, astfel incat copilul se crede a fi centrul universului atribuindu-si o mare forta cu ajutorul caruia poate crea orice.

Gandirea este una magica si animista (copilul considera lumea insufletita si-i atribuie propriile insusiri si calitati.

Gandirea este una artificiala in care copilul crede ca toate lucrurile sunt fabricate de catre om.

Conform spuselor lui Jean Piaget, inteligenta parcurge perioada preoperatorie caracterizata prin absenta conservarii substantei, greutatii si volumului pe de-o parte iar pe de alta parte are dificultati in surpinderea relatiilor de permanenta si reversibilitate.

Limbajul este activitatea individuala de comunicare prin intermediul limbii,ori comunicarea ( transmitera de informatii ) presupune vehicularea unor semnificatii intr-un "emitator" si un "receptor ", ceea ce nu se poate realiza decat priun utilizarea unor "coduri" care sa permita,materializarea acestor " mesaje" ,codurile putand fi semnele ( cuvintele ) diferitelor limbi naturale sau limbajul mimico-gesticular ( specific surdo-mutilor), sau alfabetul Morse,etc. Pornind de la aceasta definetie , limbajul prescolarului se imbogateste sub aspect cantitativ de la 800-1000 de cuvinte la varsta de 3-4 ani ajungand pana la 3500 de cuvinte la varsta de 6 ani care îi permite formularea unor propoziţii clare, corecte. Exprimarea sa orală capătă deja expresivitate, devenind capabilă să transmită emoţiile, impresiile, gândurile şi ideile pe care copilul vrea să le comunice.

De asemenea se dezvolta coerenta limbajului, caracterul lui fiind inchegat si structurat. Propozitiile devin pe masura parcurgerii subperioadelor (3,4,5,6 ani) mai lungi si complexe. Conduita nonverbaladevine mai diferentiata si mai adaptata in context.

În ceea ce priveşte structura gramaticală a vorbirii se face trecerea la forme mai complexe şi mai concrete. Copilul preşcolar construieşte propoziţii simple apoi dezvoltate şi fraze. Referitor la expresivitatea limbajului, copilul utilizează gestul, mimica pentru a-şi nuanţa exprimarea.

Aşadar, perfecţionarea limbajului oral se desfăşoară în sensul compoziţiei fonetice, lexico – semantice şi gramaticale.