Extras din curs

“Comunicarea este un proces, de regulă, intenţionat de transfer de informaţie şi înţelesuri între indivizi, grupuri, niveluri sau subcomponente organizaţionale şi organizaţii în întregul lor” (Şerban Iosifescu).

Tipuri şi nivele ale comunicării umane

- Comunicarea umană foloseşte stmuli şi semnale care aparţin următoarelor categorii de limbaj:

- Limbajul verbal (7%): respectiv CUVINTELE

- Limbajul paraverbal (38%): respectiv STIMULI ŞI SEMNALE transmise prin tonul, volumul, timbrul şi ritmul vocii

- Limbajul nonverbal (55%): respectiv stimuli şi semnale transmise prin: FIZIONOMIE, MIMICĂ, GESTICĂ, POSTURĂ

- Comunicarea nonverbală și paraverbală o însoţesc pe cea verbală şi apare ca un element de întărire a acesteia. Acestea confirmă sau infirmă mesajul verbal, în funcţie de manifestările lor. Paralimbajul şi limbajul nonverbal au rolul de a :

- -susţine mesajele verbale: “E haios” - râs

- -accentuarea mesajelor verbale: “Ieşiţi!” - braţul întins spre ieşire

- -Înlocuirea mesajelor verbale: “Taci, te rog!” (nerostit) înlocuit de ducerea degetului arătător la buze

- -Contrazicerea mesajelor verbale: “M-am supărat pe tine” - zâmbet larg, râs.

Calitățile comunicării

- Claritate-expunere sistematizată

- Corectitudine-conform normei gramaticale

- Proprietate-cuvinte potrivite

- Precizie și puritate- numai ce e necesar

- Concizie-concentrare pe subiect

- Naturalețe-stil propriu neimpus

- Demnitate-nonofensivă

- Armonie-în corespundere cu intenția

- Finețe-amabil, binevoitor

Stiluri comunicative

- Pasivitatea

Ce este? Pasivitatea este un comportament care poate fi descris ca răspunsul unei persoane care încearcă să evite confruntările, conflictele, îşi doreşte ca toată lumea să fie mulţumită, fără însă a ţine cont de drepturile sau dorinţele sale personale;

Cum se manifestă? nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în câştigarea unor drepturi personale, sau în apărarea unor opinii.

Rezultate: persoane se simt rănite, frustrate, iritate, fără însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi.

- Agresivitatea

Ce este? este o reacţie comportamentală prin care îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt,

Cum se manifestă? eşti insensibil la sentimentele celorlalţi, nu-ţi respecţi colegii, consideri că tu ai întotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violenţă, consideri că cei din jurul tău sunt adesea nedrepţi cu tine, eşti sarcastic şi utilizezi adesea critica în comunicare, consideri că drepturile tale sunt mai importante decât ale altora, eşti ostil şi furios.

Rezultate: conflicte intra şi interpersonale, frustrare,, iritare, nemulţumire, degradare.

Stilul asertiv

- Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi.

- Asertivitatea este rezultatul unui set de atitudini şi comportamente învăţate care au drept consecinţe pe termen lung îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea încrederii în sine, respectarea drepturilor personale, formarea unui stil de viaţă sănătos, îmbunătăţirea abilităţilor de luare a unor decizii responsabile, dezvoltarea abilităţilor de management al conflictelor.

Abilităţile comunicative

Limbajul compasiunii

- Există mai multe modalități de a-ți exprima gândurile, emoțiile, așteptările vis-à-vis de elevi sau colegii de serviciu. În situații de conflict pedagogii au adeseori tendința de a învinui, de a se dezvinovăți, de a jigni, de a evalua de o manieră eronată etc. și acestea își găsesc exprimarea în tu-trimiteri: ”tu ești vinovat că ”, ”tu m-ai provocat ”, ”ești un nesimțit ”, ”da tu ce-a făcut? ”. Aceste fraze-replici sunt percepute dureros și provoacă protestul, supărarea, furia.

- Folosind vocabularul comunicării non-violente, aceste trimiteri nu mai au loc, deoarece persoana învață să observe în loc să evalueze: ”te văd indispus” în loc de ”ce stai bosumflat?”;

- Învață să recunoască în loc să se dezvinovățească: ”îmi pare rău ” în loc de ”da nu eu ”; să-și exprime emoțiile proprii în loc să acuze sau jignească pe altul: ”mă simt singur” în loc de ”m-ai lăsat ”.

Comunicarea Nonviolentă are patru componente:

- 1.Observatia - “vad ca nu raspunzi”. Aici e important să separăm intre observatie si evaluare. Daca am fi spus “niciodata nu-mi raspunzi”, am fi transmis parerea noastra, generalizatoare si furioasa. Observatia presupune “fotografierea” stării din exact acest moment, fără legături cu nemulțumirile sau impresiile noastre din trecut.