Teoria Curriculumului

TEORIA CURRICULUMULUI

Descrierea cursului

Cursul propune sudentilor aprofundarea unei teme cu mare aplicabilitate in sistemele educationale contemporane: curriculumul cu toata problematica lui teoretica şi practica.

Rolul curriculumului scolar este acela de a trasa itinerarii de studiu in functie de logica didactica şi de alte particularitati ale celor carora li se adreseaza, domeniile cunoasterii nefiind decit surse de selectie pentru curriculumul scolar. Dezideratul ca ariile curriculare sa fie esantioane reprezentative ale cunoascterii pe acele domenii este confruntat cu presiunea informationala şi cu tendintele de specializare.

Sunt prezentate suporturile curriculare, respectiv planurile de invatamint şi manualele scolare sub impulsul necesitatii proiectarii unui nou curriculum. Reforma curriculara este necesara pentru a concretiza schimbarile in educatie, pentru a asigura dezvoltarea pietei profesionale in domeniul educatiei şi pentru a elabora standarde nationale de calitate in educatie. Se schimba astfel paradigma traditionala a adaptarii elevului la scoala in paradigma moderna a adaptabilitatii scolii la elev.

Reforma cuprinzatoare presupune intai de toate o reforma curriculara, de aceea este justificata opinia ca astazi curriculumul devine principal operator in demersul pedagogic.

Tematica incorporata in oferta cursului este urmatoarea:

* Conceptele teoriei curriculumului

- Taxonomii curriculare

- Tipuri de curriculum

- Niveluri ale priectarii curriculare

- Teoria curriculumului şi problematica valorilor

* Relatia intre domeniile cunoasterii şi structura curriculumului

- Criterii de organizare curriculara

- Organizarea logica şi pedagogica a ofertei curriculare

* Elemente de proiectare curriculara

* Reforma educatiei şi componentele de curriculum

- Alternative ale reformei

- Modelul reformei şi varianta aplicatiilor

- Optiuni strategice

- Decizii asupra reformei

- Conotatii practice ale reformei

* Calitatile curriculumului

* Curriculumul integrat – dimensiune a educatiei contemporane

- Variatii terminologice şi constructii conceptuale

- Componente şi niveluri ale curriculumului integrat

* Programe curriculare in practica scolara; exemple

Criterii de evaluare finala:

1. Studentii vor elabora un proiect (cca 15 pagini) cu tema: „Curriculumul la Scoala .........”

Pot fi luate in studiu sccoli generale cu clasele I – a VIII-a. Finalizarea proiectului conditioneaza accesul la examen.

2. Examen scris en-line din tematica de curs.

CURRICULUM-UL – PRINCIPAL OPERATOR

IN PEDAGOGIA INTERACTIVA

In sens foarte larg, curriculum-ul se constituie ca un plan de studiu ce incorporeaza doua dimensiuni complementare: una de concepzie, de viziune şi alta de structura (J. Wiles, J.C. Bondi, 1984). Dimensiunea de conceptie este alimentata de asumptii asupra formarii personalitatii intr-o lume data şi parvine gratie unui demers filosofic asupra rolului educatiei in acest proiect. A doua caracteristica de curriculum, structura tinteste sa traduca valorile asumate in finalitati de esenta educativa şi in experiente benefice ale invatarii. Elaborarea experientelor de invatare parcurge un proces ciclic in care fazele sau etapele de analiza, proiectare, aplicare şi evaluare se repeta mereu, in progresie calitativa asigurata de datele cercetarii şi ale aplicatiilor scolare.

Curriculum-ul a constituit in ultimele decenii principalul operator al reformelor scolare in sistemele educationale din Europa. Şi la noi, literatura pedagogica noua semnala devreme, in anii 1990 – 1993 adevarul ca orice reforma a invatamantului este in principal o reforma a curriculumului scolar (Al. Criscan, 1993).

Este insa de notat ca in ceea ce priveste sistemul romanesc de invatamant, tema asupra curriculum-ului a intampinat o sistematica rezistenta decenii in şir, deschiderea necesara avand loc abia dupa 1990, dar mai ales dupa 1996.

In aceste conditii, clarificarea teoretica a domeniului şi, mai cu seama, identificarea experientelor curriculare pozitive continua sa fie premise ale reuşitei reformei initiata şi la noi, odata cu diseminarea „Programele cadru” in scoala incepind cu anul 1998.

1. Conceptele teoriei curriculumului

Termenul curriculum este de origine latina (curriculum, curricula), avand mai multe sensuri: alergare, parcurgere, cursa, traseu etc., de unde şi semnificatia contemporana mai frecvent utilizata: parcurs, drum de viata sau cariera (curriculum vitae).

Intr-o lucrare de sinteza: Curriculum Development. A Guide to Practice, editata de Jochn Willes şi Josepch Bondi (1984) autorii noteaza: “Termenul curriculum provine din cuvintul latin currere, care inseamna a alerga. Este utilizat in Scotia in anul 1820 şi cu un secol mai tarziu in Statele Unite. Cu timpul, termenul a alerga (in sens motric), capata noi semnificazii: cursa de studiu, deci itinerar sccolar, parcurs de invatare (p. 5).

In pedagogie, curriculum-ul devine domeniu de preocupari sistematice dupa anul 1920, iar conceptul includea: toate experientele pe care elevul le parcurge sub indrumarea scolii (Kearney and Cook, 1960).

Reprezentanti de seama ai filosofiei analitice din deceniile 5 şi 6 scot in lumina o serie de limite ale definitiei de mai sus, intre care restrangerea sferei conceptului la activitatile ce au loc in perimetrul scolii.

Intr-o alta acceptiune, prin curriculum se defineste programul dişiplinelor sau materiilor scolare.

Pentru a servi unor scopuri explicative şi descriptive, definitia conceptului trebuie elaborata in termeni operationali. A operationaliza o definitie pretinde selectarea atenta a termenilor nominali (denumiri care sa exprime caracteristici observabile), precum şi a termenilor referitori la conditiile in care acele caracteristici se produc. In absenta unei descrieri concise şi complete a termenului curriculum, acesta devine curind un slogan in limbajul practicienilor, creeaza falsa impresie a inovatiei şi distrage atentia de la esenta problemei. De pilda, important este nu faptul ca in curriculum se prefigureaza un program scolar, o lista de discipline scolare, ci acela ca actul predarii tinteste sa asigure elevilor structuri conceptuale şi cognitive, relatii intre fapte şi valori, anumite competente şi moduri de comportare etc.

In abordare structurala, curriculum-ul se infatişeaza ca un sistem de actiuni didactice planificate, iar procesul instruirii ca atare reprezinta demersul concret de transpunere a planului in actiune sau de implementare a unui program.