Teoria și Metodologia Curriculum-ului

I. Curriculum: conceptualizare şi problematică

Obiective:

- definirea Teoriei şi metodologiei curriculum-ului;

- identificarea locului şi rolului TMC în sistemul ştiinţelor educaţiei;

- conceptul de curriculum: semantică, conceptualizare;

- diferenţierea tipurilor de curriculum;

- definirea conceptelor corelative ale curriculum-ului;

- cunoaşterea şi evaluarea perspectivelor de analiză ale curriculum-ului.

Structura tematica

1.1. Cine este teoria şi metodologia curriculum-ului?

1.2. Conceptul de curriculum

1.3. Tipuri de curriculum

1.4. Concepte corelative celui de curriculum

1.5. Perspective de analiză a curriculum-ului

1. 1. Cine este Teoria si metodologia curriculum-ului?

Teoria si Metodologia Curriculum-ului (TMC) este o stiinta a educatiei/stiinta pedagogica fundamentala, avand ca obiect de studiu proiectarea instruirii, abordata la un nivel conceptual de maxima generalitate, angajata:

-în sens teoretic prin afirmarea unei noi conceptii despre educaţie şi instruire, marcata de:

- prioritatea acordata finalitaţilor educaţiei;

- viziunea globala şi deschisa asupra instruirii şi educaţiei;

- centrarea pe obiective, cu valorificarea deplina a experienţei de învăţare a elevului;

- corespondenţă pedagogică între obiective – conţinuturi – metodologie– evaluare;

-şi practic: - elaborarea: - strategiilor de dezvoltare a educaţiei/politicii educaţionale;

- planului de învăţământ;

- programelor şcolare;

- manualelor şcolare;

- formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice.

Datorită importanţei sale evidenţiate la nivel social, în contextul reformelor învăţământului proiectate şi realizate în ultimile decenii, TMC s-a impus în plan academic, devenind o disciplină de studiu fundamentală, cu statut obligatoriu în învăţământul universitar şi postuniversitar, pentru formarea iniţială şi continuă a personalului didactic pentru toate nivelurile sale

1.2. Conceptul de curriculum

Termenul de curriculum este de origine latină: curriculum-curricula = alergare, cursă. Daca aparent nu ar exista nici o legatura între semnificaţia etimologică a termenului şi ceea ce semnifică el în prezent, la o analiză mai profundă se poate face o analogie între carele de luptă din vechea Romă, care trebuiau să parcurgă trasee determinate, cu “traseul şcolar” definit de finalităţi şi activităţi specifice cerute de acestea. Se poate face chiar o analogie cu curriculum vitae, ca traseu al vieţii unei persoane, marcat de evenimente speciale. Pornind de la cele discutate, se poate spune că că termenul de curriculum desemnează un traseu de învăţare bine definit.

Conceptul de curriculum, relativ îngust ca semnificaţie la începuturile sale, a devenit cu timpul “copilul teribil” al ştiinţelor educaţiei, înregistrând o expansiune semantică fără precedent, ajungând astăzi să cuprindă tot sau aproape tot ceea ce are legătură cu situaţiile de învăţare ori cu procesul devenirii umane prin intermediul învăţării.

Conceptul de curriculum s-a impus ca un concept cheie în ştiinţele educaţionale în deceniile mileniului trecut, chiar dacă are o istorie mult mai veche. El a fost folosit larg în literatura anglo-saxonă şi americană, pentru care conceptia curriculară asupra educaţiei a fost adoptată încă de la începutul secolului al XX-lea. Curriculum-ul este reprezentat de totalitatea situaţiilor de învăţare propuse de educator sau create de viaţă şi experienţele specifice de învăţare la care este supus un om de-a lungul existenţei sale.

Semnificaţia acestui termen a evoluat în timp, specialiştii vorbind şi în prezent de nevoia de conceptualizare a curriculum-ului, domeniul nefiind suficient de conzurat. Aşa cum preciza J Goodlad:

- practica curriculum-ului are o istorie îndelungată, în timp ce praxiologia curriculum-ului este de dată relativ recentă;

- domeniul de cercetare al curriculum-ului este încă amorf, deci, este slab determinat epistemologic;

- limbajul curriculum-ului este slab dezvoltat.

R. M. Niculescu, referindu-se la curriculum în general, consideră că acesta este reprezentat de totalitatea situaţiilor de învăţare propuse de educator sau create de viaţă şi experienţele specifice de învăţare la care este supus un om de-a lungul existenţei sale.