Teoria si Metodologia Instruirii

Imagine preview
(8/10 din 9 voturi)

Acest curs prezinta Teoria si Metodologia Instruirii.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 244 de pagini .

Profesor: STAN PANTURU

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Pedagogie

Cuprins

1. INTRODUCERE ÎN TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII
( prof univ. dr. Stan Panturu )
1.1. Definire. Concepte fundamentale
1.2. Locul si rolul Teoriei si metodologiei instruirii în sistemul stiintelor
educatiei/pedagogice
1.3. Problematica Teoriei si metodologiei instruirii
1.4. Functiile Teoriei si metodologiei instruirii
1.5. Orientarile valorice promovate la nivelul Teoriei si metodologiei instruirii
Teme de reflectie, evaluare si autoevaluare
Bibliografie
2. DIDACTICA GENERALA – TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII
( prof univ. dr. Stan Panturu )
2.1. Didactica generala – teoria generala a procesului de învatamânt
2.2. Didactica traditionala si didactica moderna
2.3. De la didactica moderna la didactica postmoderna
2.4. Didactica generala si didacticile speciale
2.5. De la didactica generala la teoria si metodologia instruirii
Teme de reflectie, evaluare si autoevaluare
Bibliografie
3. ÎNVATARE – INSTRUIRE – EDUCATIE – DEZVOLTARE ( prof. univ.
dr. Stan Panturu)
3.1. Învatarea – infrastructura dezvoltarii
3.2. Instruirea – o învatare/formare institutionalizata
3.3. Educatia – o formare-dezvoltare orientata si valorizata a personalitatii
3.4. De la actul de învatare, instruire, educatie la efectul de dezvoltare
3.5. Învatare – instruire – educatie permanenta
3.6. Educatie permanenta – “learning society”
Teme de reflectie, evaluare si autoevaluare
Bibliografie
4. PROCESUL DE ÎNVATAMÂNT (prof univ. dr. Stan Panturu)
4.1. Consideratii introductive
4.2. Definirea procesului de învatamânt
4.3. Caracteristicile procesului de învatamânt
4.3.1. Procesul de învatamânt - proces bilateral
4.3.2. Procesul de învatamânt, proces unitar, formativ- informativ
4.3.3. Procesul de învatamânt, proces de comunicare .
4.3.4. Procesul de învatamânt - proces de cunoastere .
4.3.5. Procesul de învatamânt- sistem cu autoreglare .
Teme de reflectie, evaluare si autoevaluare
Bibliografie
5. TEORIILE ÎNVATARII – FUNDAMENTE STIINTIFICE SI
APLICATIVE PENTRU TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII
( prof univ. dr. Stan Panturu si prep. univ. drd. Daniela Necsoi )
5.1. Ce sunt teoriile învatarii ?
5.2. Functiile teoriilor învatarii
5.3. Teoriile învatarii grupate în modele
5.4. Teorii ale învatarii reprezentative pentru teoria si metodologia instruirii
5.4.1. Teoria conditionarii operante – B.F Skinner
5.4.2. Teoria psihogenezei cunostintelor si operatiilor intelectuale – J Piaget
5.4.3. Teoria genetic cognitiva si structurala – J.S.Bruner
5.4.4. Teoria operationala a învatarii – P.I.Galperin
5.4.5. Teoria învatarii cumulativ-ierarhice – R.M. Gagné
5.4.6. Teoria organizatorilor cognitivi si anticipativi de progres –
D.P.Ausubel
Teme de reflectie, evaluare si autoevaluare
Bibliografie
6. MODELE ALE INSTRUIRII DERIVATE DIN TEORII ALE ÎNVATARII
( prof univ. dr. Stan Panturu )
6.1. Consideratii introductive
6.2. Definiri si diferentieri conceptuale: paradigma, teorie, model
6.3. Clasificarea modelelor de instruire
6.4. Modele ale instruirii derivate din teorii ale învatarii
6.4.1. Modelul instruirii programate derivat din teoriile conditionarii
învatarii
6.4.2. Modelul instruirii derivat din teoriile operationale ale învatarii
6.4.3. Modelul “însusirii depline” derivat din teoriile integraliste si
diferentiale asupra învatarii
6.4.4. Modelul abordarii modulare a instruirii derivat din teoriile holiste si
dinamice asupra învatarii
6.5. Modele de instruire – sinteze actuale
6.5.1. Temeiurile culturale ale constructiei cunoasterii individuale
6.5.2. Orientari actuale si tendinte în problematica instruirii
6.5.3. Filosofia unui alt tip de instruire
6.5.4. Alte schimbari si exigente care impun restructurari instruirii
6.5.5. Diversificarea si îmbogatirea modelelor instruirii
6.5.6. Caracterul complementar si alternativ al modelelor instruirii
6.5.7. Sinteze actuale în modelele instruirii
6.5.7.1. Modelul instruirii directe
6.5.7.2. Modelul constructivismului instructional

Extras din document

TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII

OBIECTIVELE GENERALE ALE ACESTEI DISCIPLINE

- clasificarea problematicii si a conceptelor fundamentale specifice domeniului teoriei si metodologiei instruirii;

- formarea unei viziuni istorico-pedagogice asupra devenirii si evolutiei teoriei si metodologiei instruirii, ca stiinta apartinând “nucleului epistemologic tare” al stiintelor educatiei;

- formarea unui mod modern de a gândi pedagogic problemele instruirii si educatiei din perspectiva specifica domeniului teoriei si metodologiei instruirii;

- formarea unor modele de analiza, interpretare si evaluare a teoriilor instruirii ce definesc statutul epistemologic al acestei stiinte;

- formarea unor abilitati aplicative din perspectiva metodologiei instruirii;

- formarea capacitatii de întelegere, interpretare si implementare practica a cerintelor reformei curriculare, metodologice si de evaluare din tara noastra, din perspectiva domeniului teoriei si metodologiei instruirii;

- constientizarea semnificatiei si rolului formativ al acestei stiinte din perspectiva competentelor teoretice si practice necesare în profesiunea didactica.

1. INTRODUCERE ÎN TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII

Obiective specifice

- sa defineasca TMI ca stiinta pedagogica fundamentala;

- sa analizeze conceptele fundamentale ce schiteaza esenta stiintei;

- sa interpreteze locul si rolul TMI în sistemul stiintelor educatiei/pedagogice;

- sa cunoasca problematica generala a Teoriei si metodologiei instruirii;

- sa diferentieze functiille acestei stiinte ca teorie si ca metodologie a procesului de învatamânt;

- sa argumenteze orientarile valorice promovate de TMI;

- sa constientizeze semnificatia si rolul formativ al acestei stiinte din perspectiva competentelor necesare viitoarelor cadre didactice.

Structura tematica

1.1. Definire. Concepte fundamentale

1.2. Locul si rolul Teoriei si metodologiei instruirii în sistemul stiintelor

pedagogice/educative

1.3. Problematica Teoriei si metodologiei instruirii

1.4. Functiile Teoriei si metodologiei instruirii

1.5. Orientarile valorice promovate la nivelul Teoriei si metodologiei instruirii

1.1. DEFINIRE. CONCEPTE FUNDAMENTALE

Teoria si metodologia instruirii reprezinta o stiinta pedagogica fundamentala care are ca obiect de studiu procesul de învatamânt ca proces de instruire, pentru a conferi o baza teoretica, stiintifica practicii instruirii în vederea optimizarii ei.

Sesizam din aceasta definitie ca aceasta stiinta este, în primul rând, o stiinta pedagogica fundamentala. Ea face parte din nucleul sistemului stiintelor educatiei/pedagogice. Cum preciza Sorin Cristea, “împreuna cu teoria educatiei – care analizeaza conceptele pedagogice de baza ( ) – teoria instruirii formeaza nucleul epistemic tare al stiintelor educatiei, activat la nivelul pedagogiei generale” (2000, p. 366). Ea vizeaza deopotriva teoria instruirii si metodologia instruirii sau, mai corect spus, cerceteaza teoria instruirii pentru a optimiza practica instruirii.

Unii autori chiar considera teoria procesului de învatamânt (teoria instruirii) ca o subteorie a teoriei despre educatie “care defineste conceptele de baza ale didacticii generale” (Noveanu, E., 1982, p. 13).

Un punct de vedere apropiat întâlnim si la R.B.Iucu, care preciza ca “didactica a fost asociata în ultima vreme atât cu teoria instruirii - fapt motivat de obiectul comun de studiu, cât si cu teoria învatamântului, prin faptul ca ambele studiaza într-un ansamblu coerent componentele procesului de învatamânt (învatamântul fiind conceput ca forma cea mai organizata de realizare a instruirii si educatiei” (2001, p. 29). Inversând lucrurile, am putea spune ca Teoria si metodologia instruirii este o dezvoltare actuala a didacticii generale, o parte a didacticii moderne, cu centrare pe instruirea scolara. Ea a rezultat din reconstruirea pedagogiei generale, în urma evolutiilor sale externe dar mai ales interne.

Conceptele pedagogice fundamentale cu care opereaza aceasta stiinta si la care ne vom opri în studiul de fata sunt incluse în însusi numele ei: teorie; metodologie; instruire.

Teoria semnifica o constructie conceptuala, ce uzeaza de deductii si de validare logica, o sinteza si generalizare a datelor cunoasterii, în vederea formularii unor principii explicative ale dezvoltarii unei doctrine. În cazul nostru, teoria instruirii exprima statutul epistemologic al instruirii, faptul ca ea este “dusa” în stiinta, “construita”, explicata si interpretata cu mijloacele si în dimensiunile stiintei.

Daca teoria exprima “înaltarea” cunoasterii, ridicarea ei la rang de stiinta pentru a putea întelege si explica mai bine un fenomen, un aspect al realitatii, în schimb metodologia este un fel de “cum s-ar aplica în practica teoria”, un ansamblu de principii normative, de reguli si procedee în spiritul carora practica devine praxiologie, un ansamblu de procedee utilizate pentru obtinerea unor rezultate mai bune. Roger Mucchielli defineste metodologia drept totalitatea metodelor utilizate de o stiinta si teoria generala asupra acestei totalitati

Cum spunea S. Cristea, “metodologia stiintei evidentiaza importanta constructiei teoretice care orienteaza modalitatile, procedeele si mijloacele de cercetare a realitatii, aplicabile la nivelul activitatii umane aflate în studiu, în cazul nostru la nivelul actiunii de instruire” (2000, p. 247). Metodologia instruirii sau a procesului de învatamânt reprezinta astfel teoria care urmareste, prin definirea, clasificarea si valorificarea metodelor, procedeelor si mijloacelor didactice în relatie optima cu celelate componente ale procesului instruirii, sa optimizeze în permanenta activitatea didactica.

Instruirea semnifica sistemul de comunicare si organizare a invatarii pentru achizitia de cunostinte esentiale si mai ales pt formarea dec capacitati, abilitati, deprinderi, competente. Etimologia cuvântului - lat. instructio = aranjare, amenajare, construire – sugereaza dimensiunea operationala a conceptului ce defineste o activitate complexa ce consta, cum spunea V. Okon, în “a trimite pe cineva – copil, tânar, adult – la scoala pentru a-l învata si a-i asigura, în principal, o cultura, sub îndrumarea cuiva” (apud. Cristea, S., 2000, p. 196). Altfel spus, prin extensiune, instruirea desemneaza, cum se exprima R.B.Iucu, “o constructie în spirit” (2001, p. 31) sau, în formularea lui B.F.Skinner, “constructia unor structuri cognitive, operationale”. Instruirea presupune un educator si un educat, primul asigurându-si resposabilitatea pregatirii si formarii celuilalt, în sens de asimilare de cunostinte si formarea capacitatilor teoretice si practice.

Fisiere in arhiva (1):

  • Teoria si Metodologia Instruirii.doc