Extras din curs
Socializarea individul social eul social
Constituirea eului social este rezultatul acțiunii complexelor mecanisme ale socializării. Socializarea este un proces progresiv, cu ritmuri și intensități variabile, cu faze de maximă intensitate urmate de ritmuri mai lente.
1. Paradigma funcționalistă
3. Paradigma structuralistă
4. Paradigma interacționismului simbolic
5. Paradigma dramaturgică
Funcționalismul
Ce funcții sociale ?
Émile Durkheim (1858-1917)
Societatea = fapt social (un „lucru”, un dat „sui generis”, o realitate exterioară, constituită anterior oricărui individ) + ce se impune constrângător oricărui nou-născut, sau nou-venit.
Realitate socială constrângeri exterioare interiorizare = socializare
interiorizare a conștiinței colective în conștiința individuală
educația.
Socializarea = totalitatea influențelor pe care societatea le exercită asupra individului pentru a-l integra funcțional în substanța sa
Structuralismul. Talcott Parsons (1902 - 1979)
Individul (ego) este motivat pentru acțiune de imperativul satisfacerii nevoilor și intereselor
în condițiile evitării frustrării și optimizării gratificațiilor. pentru aceasta, el este nevoit să interacționeze cu altul (alter) și va încerca să-i procure acestuia o reacție pozitivă
fiecare participant la acțiunea socială este la rândul lui un altul pentru celălalt. de aceea ei sunt obligați să se conformeze unei ordini normative care reglementează viața comunitară, ordine legitimată de ansamblul de valori împărtășite de membri și concretizată în sistemul de roluri complementare (v. stănciulescu, 1996, pp. 48-49).
rolul complementar este rolul celuilalt, rolul lui alter, care poate fi, la rândul său, individual sau colectiv.
A învăța roluri sociale înseamnă, în primul rând, a învăța să fii complementul cuiva într-o anumită relație reglementată structural. Acest lucru presupune existența unei tendințe spre conformitate cu un set de norme, de standarde pentru acțiune (un pattern normativ).
Conținut arhivă zip
- Teorii sociologice.pptx