Extras din curs

Tematica abordată în activităţile de consiliere educaţională focalizate pe dezvoltare personală şi socială şi pe prevenţia situaţiilor de risc este conexată obiectivelor specifice (Tomşa, 1999, Băban, 2001, Dumitru, 2008) – dezvoltarea sănătăţii fizice şi mentale ale elevilor şi a stării de bine, facilitarea adaptării şcolare şi sociale a elevilor, ameliorarea relaţiilor lor cu familia, şcoala şi societatea şi facilitarea accesului la resurse educaţionale adecvate şi sprijinirea orientării şcolare şi profesionale.

Modulele tematice prevăzute pentru clasele I-XII în cadrul ariei curriculare Consiliere şi Orientare, aşa cum apar în programele şcolare, sunt: (1) autocunoaştere şi dezvoltare personală, (2) comunicare şi abilităţi sociale, (3) managementul informaţiilor şi al învăţării, (4) planificarea carierei şi (5) calitatea stilului de viaţă.

1. Autocunoaştere şi dezvoltare personală

În cadrul acestei topici, temele propuse de programa şcolară sunt aparent diferenţiate în două categorii distincte – autocunoaşterea şi dezvoltarea personală – deşi, din perspectivă funcţională, ele apar ca fiind strâns legate – autocunoaşterea este o condiţie absolut necesară pentru dezvoltarea personală şi se poate nuanţa în cadrul acestui proces.

Conceptele derivate din conceptul de sine – cunoaşterea de sine, imaginea de sine, acceptarea de sine, stima de sine, încrederea în sine – constituie nucleul conţinuturilor acestui modul tematic. Activităţile focalizate pe autocunoaştere pun accent pe explorarea, înţelegerea, acceptarea sinelui, iar activităţile focalizate pe dezvoltare personală ţintesc modelarea sinelui prin exersarea de noi capacităţi adaptative şi prin modificarea imaginii şi a judecăţilor de valoare asupra sinelui. Din analiza programei şcolare pentru clasele I-VIII rezultă o aparentă dominanţă a temelor centrate autocunoaştere, dar totodată se poate constata inserarea printre acestea a unor subiecte ce ţin mai curând de dezvoltarea personală: cum poate fi îmbunătăţită stima de sine, încrederea în sine, reuşita personală, influenţa spaţiului personal şi nevoii de intimitate asupra imaginii de sine. Din analiza programei, se poate constata că unele dintre topicile încadrate în categoria dezvoltare personală trimit tot la autocunoaştere – cunoaşterea particularităţilor psiho-fizice ale diferitelor vârste.

Autocunoaştere Dezvoltare

cunoaştere de sine (date de identificare a propriei persoane), diversitatea culturală şi etnică, diferenţe interindividuale, drepturi şi responsabilităţi, solidaritatea cu ceilalţi, cunoaşterea intereselor şi abilităţilor personale, spaţiul personal, nevoia de intimitate şi influenţa sa asupra imaginii de sine, stima de sine – ce este şi în ce situaţii se manifestă, atitudinea pozitivă faţă de propria persoană, etichetările, cum poate fi îmbunătăţită stima de sine, încrederea în sine, reuşita personală, autoevaluarea intereselor, a punctelor tari şi punctelor slabe din caracteristicile personale. pregătirea pentru schimbare, pentru trecerea în alt ciclu de învăţământ, particularităţi de vârstă ale copilăriei, preadolescenţei şi adolescenţei (schimbări fizice, dezvoltarea personalităţii, relaţiile cu colegii, propriile aşteptări), caracteristici generale ale vârstelor copilăriei, preadolescenţei şi adolescenţei, tinereţii, maturităţii, bătrâneţii;

Conţinuturile tratate în clasele IX-XII pun în mod progresiv mai mult accent pe dezvoltarea personală – teme legate de managementul resurselor personale (tipuri de resurse personale şi utilizarea optimă a acestora, programe educaţionale pentru managementul resurselor personale, tehnici de management al resurselor personale, asumarea responsabilităţii şi consecinţelor, strategii de responsabilizare şi de pregătire pentru viaţa de adult).

Exemplificări metodologice ale abordării temelor de autocunoaştere şi dezvoltare personală.

Consilierul educaţional trebuie să conceapă activităţile centrate pe autocunoaştere şi dezvoltare personală pornind de la principiul umanist că fiecare copil este unic, că este o fiinţă valoroasă în sine şi că, pentru a se dezvolta optim, are nevoie să se simtă iubit, acceptat şi respectat în unicitatea sa.

Cunoaşterea de sine şi formarea imaginii de sine sunt procese complexe care implică mai multe dimensiuni ale eului (imaginii de sine) (Băban, 2001): eul actual sau real (fizic, cognitiv, emoţional, social şi spiritual), eul viitor (aspiraţii, scopuri realiste pe termen mediu şi lung) şi eul ideal (idealuri, valori dorite care pot conţine elemente nerealiste).

Consilierul poate ajuta elevii să exerseze autocunoaşterea prin autoanaliză şi autoreflexie, autoevaluare, identificarea structurilor eului şi descrierea lor, analiza modului în care structurile eului influenţează convingerile, emoţiile şi comportamentele, valorizarea resurselor personale ale copilului şi adolescentului, analiza aspiraţiilor şi scopurilor, a priorităţilor şi a valorilor personale (Băban, 2001).

O un instrument metodologic util şi în scopurile autocunoaşterii este SWOT (Strengths, Weakness, Opportunities, Threats). Elevilor li se va explica faptul că reuşita lor depinde de trăsăturile personale (punctele tari şi punctele slabe), dar şi de caracteristicile mediului în care ei trăiesc (oportunităţi şi ameninţări). Se va sublinia că fiecare persoană are atât puncte tari, cât şi puncte slabe, precum şi că mediul în care trăim nu este niciodată bun sau rău în întregime. Pentru a ne mări şansele de reuşită trebuie în primul rând să ne cunoaştem punctele tari, pentru a le utiliza şi a le întări, punctele slabe pentru a le remedia prin efort propriu şi cu ajutorul celorlalţi, apoi să cunoaştem ce anume din mediul nostru ne poate ajuta să reuşim (şi cum putem folosi resursele, oportunităţile) şi ce anume din mediul nostru ne poate împiedica (şi cum putem evita ameninţările).