Abordarea Psihologică și Legală a Dramei Judiciare

I. Contribuţia altor discipline la conturarea domeniului psihologiei judiciare

1.Criminologia

2.Criminalistica

3.Dreptul penal

4.Dreptul procesual penal

5.Dreptul execuţional penal

6.Medicina legală

Criminologia

•(1) Criminologia reprezintă “totalitatea cunoştinţelor ştiinţifice referitoare la criminalitate ca fenomen social” şi se ocupă de „studiul proceselor elaborării legilor, al încălcării acestora şi al reacţiei sociale împotriva acelora care încalcă legile” (Sutherland& Cressey, 1966, p. 22);

•(2) “ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii, în scopul prevenirii şi combaterii acestuia”(Nistoreanuşi Păun, 1996, p. 34)

•(3) ştiinţă care studiază “conduita infractogenădin punct de vedere al genezei şi trecerii de la potenţial la act criminogen ca fenomen sociopsihologic”(Mitrofan, Zdrengheaşi Butoi, 1992, p. 11)

•Raportul criminologie – psihologie judiciară:

•Criminologiaeste orientată spre o finalitate macrosocială: de a contribui la elaborarea unei concepţii, a unei politici de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional la nivel social; obiect variabil

•Psihologia judiciarăînsă urmăreşte scopul de a ajuta participanţii implicaţi în drama judiciară concretă, aici şi acum: ea este orientată preponderent spre o corectă stabilire a vinovăţiei şi justa încadrare a faptei, prin oferirea unor cunoştinţe ce ajută magistraţii în individualizarea corectă a formei şi intensităţii pedepsei

Criminalistica

•Criminalistica este o disciplină juridică auxiliară care studiază modalităţile de organizare a activităţilor de urmărire penală

necesare identificării infracţiunilor şi infractorului.

•Criminalistica reprezintă „ştiinţa care are ca obiect studiul metodelor tehnico-ştiinţifice, a celor de tactică penală şi a mijloacelor necesare aplicării lor pentru descoperirea, fixarea şi examinarea urmelor infracţiunii, urmăririi şi identificării infractorilor, cercetării infracţiunii şi prevenirii lor”(Ciopraga, 1996, p. 7).

•În mod concret ea conţine o serie de recomandări asupra modului în care se planifică activitatea de urmărire penală, cum se face cercetarea la faţa locului, reconstituirea unei infracţiuni, cum se realizează percheziţia personală şi a locuinţelor, cum, cu această ocazie trebuie să se facă ridicarea de obiecte şi înscrisuri.

•Beneficiari direcţi: poliţia judiciară (anchetatori) & procurori

•Raportul criminalistică – psihologie judiciară:

•Dubla specializare: psiholog criminalist/ psiholog expert criminalist

Dreptul penal

•Denumirea de „drept penal”(eng. „criminal law”) este folosită de către jurişti şi persoanele care au tangenţă cu mediul legal cel puţin sub două accepţiuni (Giurgiu, 1996):

1.pentru a desemna o ştiinţă, mai exact, o ramură distinctă a ştiinţelor juridicecare studiază normele penale; uneori i se mai spune doctrina penală

2.pentru a desemna o ramură specifică a dreptului,care reuneşte sistemul normelor juridice penale în vigoare (care se aplică la ora actuală pe teritoriul unei ţări); uneori pentru a se sublinia această accepţiune a denumirii se foloseşte precizarea că este vorba despre un drept penal material

•Dreptul penal pozitivpoate fi definit ca fiind „ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială şi combatere a criminalităţii, prin determinarea acţiunilor sau inacţiunilor care constituie infracţiuni şi a sancţiunilor ce lesunt aplicabile” (Giurgiu, 1996, p. 7).

•Raportul drept penal – psihologie judiciară:

•Descrierea contextului legal la care se aplică cunoştinţele psihologice: ce conduite sunt infracţiuni etc.

Dreptul procesual penal

•Procesul penalpoate fi definit ca fiind „activitatea reglementată de lege, desfăşurată de organele competente, cu participarea părţilor şi a altor persoane, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală”(Neagu, 1997, p. 2-3).

•La fel ca şi în cazul dreptului penal denumirea „drept de procedură penală” are două accepţiuni: cea de drept materialşi cea de doctrină.

•Dreptul de procedură penală(în sens material)reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează modul în care se înfăptuieşte justiţia în procesul penal.

•Raportul drept procesual penal – psihologie judiciară:

•Descrierea contextului legal la care se aplică cunoştinţele psihologice; evidenţierea etapelor justiţiei penale –etapelor dramei judiciare – etapelor rezolvării conflictului omului cu legea penală