Analiza Evaluării

Planul temei

1. Fundamente

2. Componentele analizei

3. Etapele analizei

4. Limitele tehnicii

5. Analiza pozitivitate - negativitate (Gieber, 1955)

6. Analiza tendintei (Laswell & Leites, 1949)

7. Analiza tendintei (Janis & Fadner, 1965)

1. Fundamente

Tehnica fost pusa la punct în anii 60 de Osgood1, Saporta si Nunally.

Are ca scop masurarea atitudinilor locutorului fata de un obiect, un fapt asupra caruia subiectul se exprima. Conceptia asupra limbajului de la care se revendica este una numita reprezentationala, adica care considera ca limbajul îl reprezinta direct pe cel care îl utilizeaza. Prin urmare, se pot gasi indicatori manifesti, pentru a face inferente cu privire la sursa.

Analiza evaluarii (AE) pleaca de la cunostintele psihologiei sociale asupra atitudinilor.

Atitudinea este o predispozitie relativ stabila, orientata si organizata, întâlnita sub forma de opinii (nivel verbal), acte (nivel comportamental) si trairi (nivel afectiv) cu privire la un obiect (persoane, idei, evenimente).

Traditional, în psihologia sociala, atitudinile sunt caracterizate prin directia si intensitatea lor. Aceste doua dimensiuni sunt utilizate în tehnica AE.

1. Directia: este sensul opiniei într-un cuplu bipolar. Poate fi contra (defavorabila) sau pentru (favorabila). Poate fi ostila sau nu, pozitiva sau negativa, aprobativa sau dezaprobativa, optimista sau pesimista etc. Între cei doi poli net orientati, pot exista si variante de mijloc, stari intermediare, neutre, de amestec sau ambivalenta.

2. Intensitatea: marcheaza forta sau nivelul convingerii exprimate: o adeziune poate fi moale sau pasionata, o opozitie slaba sau vehementa.

Metoda lui Osgood este comparabila cu analiza tematica, deoarece functioneaza prin decupajul textului în unitati de semnificatii. Dar obiectivul este specific deoarece ea are în vedere nu numai ocurentele tematice ci si încarcatura lor evaluativa.

2. Componentele analizei

Nefiind o metoda exhaustiva, nu tot textul este luat în considerare. Doar dimensiunea atitudinala, daca apare în text, este luata în considerare (enunturile exprimând o evaluare). Prin urmare, se procedeaza la extragerea din mesaj a propozitiilor exprimând evaluarea.

Exista trei elemente care se iau în calcul când recurgem la o analiza a evaluarii:

• Obiectele atitudinale (OA)

Sunt obiectele asupra carora se face evaluarea si sunt exprimate în text prin nume (proprii, comune) sau pronume. Reprezinta persoane, grupuri, idei, lucruri, evenimente. Notatia lor ulterioara: cu majuscule.

1 Osgood, C.E. 1959. The representational model and relevant research methods. In I. de S. Pool (ed.). Trends in content analysis. Urbana: University of Illinois Press.

1

• Termenii evaluativi (sau calificatori)(te)

Sunt termenii care califica obiectele atitudinale. Ei sunt predicate (lingvistica), comentarii la tema: adjective (bun, rau, prost, interesant), substantive (pace, securitate, frumusete, bunatate), adverbe (loial, drept, corect) sau verbe (a minti, a respecta, a ameninta). Osgood considera ca o semnificatie acordata acestor termeni este comuna si stabila, adica exista un consens cu privire la sens la nivelul unui ansamblu de persoane. Exista totusi cerinta ca evaluarea de tip favorabil-defavorabil sa fie fara ambiguitate pentru codor, în virtutea acestui consens semantic. Notatia lor ulterioara: cu litere cursive.

• Conectorii verbali: (c)

Leaga în cadrul enuntului obiectele atitudinale de termenii evaluativi. Notatia lor ulterioara: cu litere normale.

3. Etapele analizei

Sa luam un text ca exemplu:

Desi ziarul “Virtutea” contesta permanent deciziile represive ale guvernului, cei de stânga refuza sa citeasca acest jurnal care este putred de bogat, iar atitudinea lor este foarte frecventa si în acelasi timp destul de onesta.

A. Etapa I: Identificarea si extragerea obiectelor atitudinale. (OA)

Se recurge, în cursul lecturii, la reperarea si recenzarea obiectelor atitudinale. Identificarea este relativ facila, majoritatea fiind nume proprii sau comune. Enunturile care contin (OA) sunt puse între paranteze. Pentru a înlatura subiectivitatea codorilor, trebuie sa se mascheze obiectele atitudinale prin simboluri (X, Y, Z…sau OA1, OA2, OA3…)

În textul de mai sus, obiectele atitudinale (OA) sunt: Ziarul “Virtutea”= X, Guvernul = Y, Cei de stânga = Z.