Analiza Exprimării

Planul temei

1. Introducere

2. Indicatorii si indicii utilizati

3. Cercetari prin intermediul analizei exprimarii

4. Analiza abaterilor lingvistice în psihopatologie

1. Introducere

Principiul de baza al analizei este acela ca exista o corespondenta între tipul de discurs si caracteristicile locutorului sau ale mediului sau.

M.C. d’Unrug spunea, cu referire la analiza exprimarii, ca “trasaturile personale, mai mult sau mai putin stabile, starea locutorului sau reactia sa la o situatie modifica discursul atât în forma, cât si în continut”.

Domeniile predilecte de aplicare: cercetarea autenticitatii unui document (literatura, istorie), psihologie clinica (psihoterapie, psihiatrie), discursul politic sau cel susceptibil de a vehicula o ideologie.

2. Indicatorii si indicii utilizati

Analiza se bazeaza pe stabilirea unor raporturi, îndeosebi la nivel lexical, numite indicatori.

a. Indicatorii lexicali

Cel mai important tip este TTR (“type token ratio”) care masoara varietatea (sau saracia vocabularului), prin calculul raportului dintre numarul cuvintelor diferite si numarul total de cuvinte.

Se poate calcula în doua moduri:

L = lexic (numar total de cuvinte)

O = ocurente (termeni care se repeta)

L

Indicele de bogatie a vocabularului = (cu cât rezultatul e mai mare cu atât textul O manifesta o varietate mai mare)

O

Indicele de saracie a vocabularului = (cu cât rezultatul e mai mare cu atât L textul manifesta o saracie mai mare)

Care este semnificatia bogatiei lexicale? În psihoterapie s-a aratat ca acesta e un indicator al succesului psihoterapeutic (indice mare – succes mai mare), un indicator al gradului de dezorganizare si alienare mintala (indice mare – degradare mai mare) etc.

b. Indicatorii gramaticali

Au în vedere raporturile dintre substantive, verbe, adjective, adverbe dintr-un text. Partile de vorbire au roluri diferite în discurs, utilizarea predilecta a unora în defavoarea altora (deci anumite raporturi) pot constitui indici pentru a identifica un anumit tip de personalitate sau o anumita intentie a vorbitorului. 1

a. Verbele

Sunt parti de vorbire care exprima actiunea, sau diverse stari. Utilizarea lor în proportie crescuta poate indica un stil activ, dinamic, centrat pe actiune. Daca este exagerata proportia, poate indica o atitudine demagogica. E posibil sa semnifice si o orientare extravertita. Verbele merg clasate pe trei directii, pentru a duce analiza actiunii în profunzime: “a fi”, “a avea”, “a face”. Astfel am descoperi tipuri diferite: cel existential, cel posesiv sau activ.

Numarul scazut de verbe indica o tendinta inactiva, meditativa. În cazuri grave, când se conjuga si cu abundenta adjectivelor, o asemenea vorbire poate reprezenta un simptom al unei tulburari psihice.

b. Substantivele

Sunt parti de vorbire ce definesc fiinte, lucruri, notiuni abstracte. Sunt nume. Prezenta lor în numar ridicat denota un stil analitic, descriptiv, explorativ. Lipsa, adica numarul scazut, poate trada lipsa de substanta,

c. Adverbele

Sunt parti de vorbire cu valoare determinativa petru verbe (de regula), exprimând în general circumstanta, modalitatea. Utilizarea lor în frecventa crescuta poate sugera un tip cu gândire nuantata, iar lipsa: individul direct, dar uneori obtuz.

d. Adjectivele

Reprezinta parti de vorbire cu valoare determinativa pentru substantiv care exprima însusiri, calitati ale lucrurilor. Sunt specifice oamenilor descriptivi sau, uneori, imaginativi. Într-o cantitate prea mare este simptom de boala psihica, mai ales atunci când vaduveste discursul de substanta.

Câteva remarci generale se pot face. Substantivele si verbele reprezinta nucleul, scheletul discursului. Celelalte parti de vorbire au un rol de determinare, nuantare, clarificare. De aceea, se considera ca esentiala prezenta primelor. Cifrele brute se raporteaza pe categorii gramaticale în mod comparativ (pe indivizi sau loturi de indivizi).

- Raportul adjective / verbe: (A/V) - (a fost folosit pentru a deosebi în interviuri vorbirea normala de cea schizofrenica).

- Raportul substantive + verbe / adjective + adverbe: (S + V / A + Av ) - (s-a folosit în masurarea stereotipiei si redundantei de Osgood si Walker,1959)

- Raportul verbe + adverbe / substantive + adjective: (V + Av / S + A) (s-a folosit în masurarea stilului candidatilor la presedintia Republicii Franceze de catre J. Roche - daca are pondere partea de sus a fractiei, atunci avem o maniera de discurs care denota un stil dinamic; dominanta partii de jos a fractiei arata un stil descriptiv.

c. Indicatorii tensiunii

Un asemenea indicator este DRQ (“discomfort-relief quotient”), derivat din teoriile învatarii (Dollard si Bandura, 1947). Se calculeaza raportul dintre cuvintele exprimând indispozitia si cele exprimând relaxarea, buna dispozitie.