Anamneza în Psihanaliză

Anamneza - prin aceasta se pot obtine informatii cu privire la subiectul intrat in procesul de diagnosticare in scopul reconstituirii biografiei celui testat si analizei conditionarii social-educative a personalitatii. Analiza modului concret de viata, a conditiilor de lucru si a situatiei familiale, a modalitatii de debut si evolutiei in timp a tulburarilor psihice, aprofundarea problematicei cauza-efect arata importanta anamnezei in psihodiagnoza etiologica.

In psihiatrie, ca si, in general, in medicina, diagnosticul correct se sprijina pe anamneza si pe examenul clinic complet. In psihiatrie, insa, spre deosebire de restul medicinei, interviul este folosit nu numai pentru cunoasterea istoricului, ci si ca o cale de evidentiere a semnelor clinice. Inainte de inceperea interviului, anumite cerinte preliminare trebuie satisfacute. Prima intalnire cu pacientul este importanta. Medicul isi va intampina pacientul cu bunavointa, pronuntandu-i numele si se va prezenta. Daca pacientul este insotit de un altul, este bine ca medical sa-l primeasca la fel si pe cel de-al doilea si sa-i explice cat timp are de asteptat pana i se ia interviul.

In ceea ce priveste anamneza familiala, personalitatea si atitudinile parintilor sunt importante, pentru ca familia este mediul in care pacientul a crescut. La fel de importanta este si separarea de parinti, oricare ar fi motivul pentru care acest lucru s-a intamplat.

Cîteva elemente explicative privind anamneza

în psihanaliza si eficienta sa terapeutica.

Anamneza este un loc comun atat pentru practica "terapiei" religioase crestine, cat si pentru practica medicinei propriu-zise. Exista opinii care sustin ca rolul anamnezei nu este numai acela de a retezi la viata amintiri adormite sub pavaza anilor, ci si de a resuscita energii si forte mantuitoare. În fond, psihanaliza se intemeiaza tocmai pe credinta, confirmata de fapte, a puterii vindecatoare a cuvantului rostit, sau mai precis a depanarii amintirilor.

In psihanaliza, ca si in medicina generala, relatarea evenimentelor care au dus la aparitia simptomelor nevrotice este extrem de importanta. Pacientul este invitat sa isi reaminteasca fapte, intimplari, alte evenimente, de orice natura ar fi ele, care au intovarasit aparitia simptomelor.

Desigur ca pacientul nu stie care este sensul evenimentelor traite de el, sensul lor psihologic, dinamic, care explica adeseori, in chipul cel mai lamurit cu putinta, semnificatia simptomelor patologice de care sufera in prezent. Pentru ca, este necesar sa stim, psihanaliza considera, si pe drept cuvant, ca simptomele noastre nevrotice au sens si semnificatie. De cele mai multe ori simptomele sunt formatiuni substitutive, mai precis spus structuri psihoide care studiaza laolalta tendinte psihice incompatibile sau - cum este cazul in isteriile de angoasa, in tahicardii, vertij, vomismente si alte asemenea manifestari clinice - conversiuni ale energiei psihice refulate .

Pacientul nu cunoaste aceste detalii si se alarmeaza cautand solutia lor in medicina clasica, in tratamentul medicamentos sau chiar in interventii chirurgicale

In lumina acestor fapte rolul anamnezei, al re-evocarii intamplarilor care au precedat aparitia simptomelor, este extrem de important in tratamentul nevrozelor. Deoarece semnificatia simptomelor nu poate rezulta decat din

cunoasterea minutioasa a problemelor cu care se confrunta pacientul, a biografiei sale intime, a caracterului sau, a nazuintelor si nevoilor sale trecute si prezente.