Aspecte Psihologice ale Comunicării Interpersonale

1. Noţiuni generale despre comunicare. Funcţiile şi structura comunicării.

Etimologic comunicarea provine din „comunicus” (latină) – comun; iar verbul „a comunica” – semnifică a face ceva în comun. Ce este comunicarea - Firesc, definiţiile sunt numeroase şi diferite.

Exemple de definiţii ale comunicării:

1. Comunicarea este un proces în care oamenii îşi împărtăşesc informaţii, idei şi sentimente (Hyles S. şi Weaver R.);

2. Comunicarea este procesul prin care o parte (numită emiţător) transmite informaţii (un mesaj) altei părţi (numită receptor) (Baron R.);

3. Comunicarea reprezintă un proces de viaţă esenţial prin care animalele şi oamenii generează, obţin, transformă şi folosesc informaţia pentru a-şi duce la bun sfârşit activităţile sau viaţa.(Brent D.R.)

Indiferent de definiţiile avansate, important de reţinut este că acest amplu

demers care este comunicarea a fost percepută şi este tratată ca element fundamental al existenţei umane. Elemente concrete de teoria comunicării apar la Platon şi Aristotel, care au instituţionalizat comunicarea ca disciplină de studiu în Lyceum şi în Academia Greacă.

Noile modele ale comunicării iau în considerare circularitatea comunicării (alternanţa participanţilor la procesul de comunicare în rolurile de emiţător şi receptor), deosebirile individuale în stăpânirea codurilor de comunicare, importanţa contextului social şi cultural etc. Reprezentanţii şcolii de la Palo Alto (Watzklawick P., Beawin J., Jackson D.) consideră că totul este comunicare şi formulează axiomele comunicării:

Axioma 1. Comunicarea este inevitabilă (nu putem să nu comunicăm, orice comportament uman având valoare de mesaj).

Axioma 2. Comunicarea se desfăşoară la două niveluri: informaţional şi raţional (orice comunicare se analizează în conţinut şi relaţie deoarece nu se limitează la transmiterea informaţiei, ci induce şi un comportament adecvat).

Axioma 3. Comunicarea este un proces continuu (partenerii interacţionează în permanenţă fiind, prin alternanţă, stimul şi răspuns).

Axioma 4. Comunicarea este ireversibilă (produce un efect asupra receptorului).

Axioma 5. Comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare (mesajul capătă sens numai în funcţie de experienţă de viaţă şi lingvistică a fiecăruia dintre noi).

Trecerea în revistă a unor asemenea teorii a avut drept scop evidenţierea importanţei comunicării, cât şi a funcţiilor ei:

- comunicarea este unicul proces cu rol de mijloc de interacţiune dintre oameni;

- comunicarea este factorul fundamental de existenţă şi satisfacere a necesităţilor primare ale omului;

- comunicarea este un proces activ de identificare, stabilire şi întreţinere de contacte sociale;

- comunicarea este acel proces care influenţează asupra constituirii stilului nostru de comportament etc.

Dacă e să generalizăm toate aspectele caracteristice ale comunicării, se

poate susţine că comunicarea este un proces multilateral şi complex, care se prezintă în aceiaşi unitate de timp sub cinci aspecte:

1. comunicarea – proces de schimb al informaţiei;

2. comunicarea – proces de atitudine reciprocă între oameni;

3. comunicarea – proces de interacţiune reciprocă;

4. comunicarea – proces de influenţă reciprocă;

5. comunicarea – proces de trăiri reciproce.

Structura comunicării:

La baza comunicării stau trei laturi componente:

1) latura perceptivă a comunicării;

2) latura comunicativă a comunicării;

3) latura interactivă a comunicării;

1. Latura perceptivă a comunicării este compusă din 3 aspecte:

a) prima impresie (dacă partenerul ne place la exterior, noi îl considerăm bun şi invers);

b) perceperea şi înţelegerea partenerului în comunicarea de lungă durată: (la baza perceperii stă factorul „atitudinii faţă de noi”); ex.: oamenii care au o atitudine pozitivă faţă de noi îi primim pozitiv şi invers). Cercetările au demonstrat că pentru determinarea parametrului caracteristic partenerului avem la dispoziţie două izvoare de informaţie:

- vestimentaţia partenerului (stilul său);

- manierele comportamentale (cum merge, cum vorbeşte, priveşte etc.)

2. Latura comunicativă a comunicării: (reprezintă însăşi procesul de comunicare la care ne referim în continuare);

3. Latura interactivă a comunicării:

Această latură are la bază interacţiunea dintre subiecţii comunicării. Elementul de bază al laturii interactive este acţiunea care constituie principalul mijloc al comunicării (discordanţa între vorbă şi faptă între parteneri).

2. Procesul de comunicare

Procesul de comunicare este schimbul de informaţie între doi sau mai mulţi oameni. Cea mai simplă schemă a structurii procesului de comunicare a fost propusă în anul 1934 de Karl Buhler:

1. Emiţătorul este persoana care generează ideea sau care acumulează

informaţia şi o transmite.

2. Mesajul este informaţia propriu-zisă, codificată cu ajutorul semnelor,

simbolurilor.

3. Receptorul este persoana care recepţionează.

Indiferent de forme, pe care o îmbracă , orice proces de comunicare are câteva

elemente caracteristici:

- existenţa a cel puţin doi parteneri (emiţător şi receptor între care se stabileşte o anumită relaţie);

- capacitatea partenerilor de a emite şi recepta semnale într-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri;

- existenţa unui canal de transmitere a mesajului.

Acestea sunt elementele procesului de comunicare, care ia naştere ca urmare

a relaţiei de interdependenţă ce există între elementele structurale enumerate mai sus.

Alte elemente componente ale procesului de comunicare sunt: feed-back-ul, canalele de comunicare, mediul comunicării, barierele comunicaţionale:

Feed-back-ul este un mesaj specific prin care emitentul primeşte de la destinatar un anumit răspuns cu privire la mesajul comunicat.

Canalele de comunicare reprezintă „căile” urmate de mesaje. Există două tipuri de canale de canale de comunicare:

- canale formale, prestabilitatea, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organizaţie;

- canale neformale stabilite pe relaţii de prietenie, preferinţe, interes profesional.

Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele

tehnice (telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video).