Atenția

Distragerea atentiei

Distragerea atentiei este opusul concentrarii. Distragerea atentiei este rezultatul actiunii diferitelor stimuli, care determina interesele persoanei într-o alta directie, de exemplu: aparitia si instalarea oboselii, diminuarea interesului si aparitiei plictiselii etc.

Distragerea atentiei se mai poate întâmpla si în cazul reactualizarii de catre un stimul direct, a unor interese legate de cele trei capitole ale vietii.

Problema atentiei a facat obiectul unor cercetari în laboratoarele de psihologie experimentala deoarece este un proces psihic relativ usor de masurat.

Au fost elaborate importante studii si cercetari stiintifice pentru a fi identificati factorii care intervin în scaderea vigilentei concentratiei si în descoperirea mijloacelor ce pot întretine atentia concentrata la un nivel cât mai înalt. Rezultatele au aratat ca mai ales în cazul unor operatii monotone, atentia scade rapid, dincolo de o durata de 20 de minute se instaleaza oboseala.

S-a constatat ca starile afective au un rol important în stabilirea atentiei si ca ea este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de învatare. De asemenea, interesul este tendinta de a da atentie unor obiecte, persoane sau situatii, de care suntem atrasi si în care gasim satisfactii. Tot el stimuleaza dorinta de a continua o experienta începuta, în timp ce aversiunea duce la abandonare si respingere.

Cercetarile psihologice experimentale analizeaza, pe lânga stabilitatea atentiei, si fenomenele de distragere, distributie si comutare a acesteia. Pentru a întelege capacitatea de mentinere a atentiei în conditii perturbatoare, (zgomot, surse de lumina, monotonie, oboseala, stari emotionale etc.), trebuie sa stim ca orice act de atentie consta în forma unei dominante prin concentrarea excitatiei într-un anumit focar si inhibarii altor centri subdominanti.

Astfel, daca în timpul desfasurarii unei activitati unilaterale, monotone, procesele mobilizatoare se sting, un excitant colateral le poate dezhiba, periodic intensificând concentrarea atentiei. De aici recomandarea psihologilor ca în anumite situatii sa nu se lucreze în liniste absoluta: o muzica în surdina melodioasa (stimulent complementar) nu stânjeneste munca, ci o favorizeaza. Dar stimulii complementari puternici sunt inhibitori si perturbatori în mentinerea atentiei, ei reduc energia activitatii dominante si determina aparitia unei noi reactii de orientare , a unei noi dominante (muzica puternica, stridenta, însotita de un text care ne antreneaza emotional distrage atentia).