Comunicarea cu sine

III. Programarea Neuro-Lingvistica (NLP) - Comunicarea cu sine

Comunicarea nu este numai exterioara sau, cel putin, nu ramîne odata cu evolutia copilului spre adult, exterioara. Exista pentru omul adult o comunicarea interioara, o comunicare cu sine: ceea ce simtim, ceea ce ne spunem si ceea ce ne imaginam noi însine adesea fara a o împartasi celorlalti. Cum orice fel de comunicare este o actiune, orice comunicarea are efect, atât asupra altora cât si asupra noastra. De aici rezulta o putere deosebita: aceea de a comunica cu sine însusi, cu resursele, înzestrarile si capitatile ascunse sau latente ale propriului sine Comportamentul si sentimentele noastre si ale altora îsi o mare parte din originea lor în comunicare. Desigur, cine stie sa comunice bine poate comunica celorlalti, indivizi, grupuri sau chiar mase, propriile sentimente, idei sau viziuni. Dar cine poate comunica bine cu sine îsi poate asigura o stare interioara de bine, fericire, bucurie, dragoste si extaz. Felul în care traim si realizarile noastre depind de modul în care comunicam cu noi însine. Dupa Freud, Lacan si Foucaqult, care cred ca suntem incapabili de a , în loc de a invoca formula socratica înscrisa pe templul lui Apolo de la Delphi, „Cunoaste-te pe tine însuti”, e mai bine sa spunem: „Comunica bine cu tine însuti”. Daca examinam aceasta comunicare cu sine sub aspectul sub care noi acordam semnificatie evenimentelor sau întîmplarilor din viata noastra, putem întele mai bine situatia din perspectiva interpretarii pe care Mircea Eliade o da Mioritei. Adevarata si poate singura noastra libertate, care functioneaza de altfel si ca un principiu al cresterii, al maturizarii, al evolutiei, este faptul ca noi suntem cei care acordam semnificatiile, cei care, mai precis, putem resemnifica. Pentru ca nimic nu are alta semnificatie decât aceea pe care i-o atribuim noi. Daca suntem capabil sa vedem în orice experienta, chiar si într-un esec ceva semnificativ sau chiar avantajos pentru ceea ce urmarim, atunci ceea ce altadata simturile interpretasera ca plictiseala sau neplacere, ca tristete sau durere, va fi resemnificat.

Programarea neuro-lingvistica a lui John Grinder si Richard Bandler are în vedere tocmai aceasta comunicare în primul rînd cu sine si apoi cu ceilalti. Ea ia în considerare pe de o parte creierul uman, pe de alta limbajul cu ajutorul caruia comunicam si înseamna simplu si scurt spus programarea felului în care limbajul, atât verbal cât si neverbal, afecteaza sistemul nostru nervos. Daca analizam termenii NLP (Neuro-Linguistic Programming) vedem ca „Neuro” înseamna modul în care functioneaza creierul si sistemul nervos iar „Linguistic” modul în care sunt codate si ordonate înregistrarile neuronale si în care comunicam, verbal sau nonverbal, cu noi însine si cu ceilalti.Desigru, totul este gîndit asa cum o cere Gregory Bateson – pentru care întelepciunea rezida în capacitatea de a constientiza ca esti parte dintr-un sistem, pe care el îl evoca prin metafora mai înainte mentionata a orchestrei - dintr-o perspectiva sistemica pentru care mintea si trupul sunt parti ale aceluiasi sistem NLP este un ghid pentru utilizarea creierului prin intermediul comunicarii cu sine stapânirea propriei minti - Abilitatea de a stapâni starile în care te gasesti prin controlarea propriului creier (Bandler) – si a comunicarii cu ceilalti, a modelarii -Studiul excelentei umane si modul în care aceasta poate fi reprodusa (Grinder).

Programarea neuro-lingvistica porneste de la sistemul de convingeri al unei persoane. Convingerile sunt filtrele prealabile, apriorice, ale perceptiei, de la care pornind interpretam tot ceea ce se întâmpla si care structureaza comunicarea cu noi însine. „Omul este ceea ce crede el ca este” (Anton Cehov). O persoana poate sa faca ceea ce crede ea ca este posibil si nu poate sa faca ceea ce crede ca este imposibil. Este ca si cu profetiile care se autoîmplinesc: „Daca tu crezi ca esti în stare sa faci ceva sau ca nu esti în stare sa faci ceva, ai dreptate în ambele cazuri” (Henri Ford). Atunci când trimiti constant creierului tau mesajul ca nu poti face ceva, capacitatea ta de a face respectivul lucru este inhibata sau blocata. Invers, când trimiti mereu creierului tau mesaje ca poti face ceva anume, el este stimulat sa obtina respectivul rezultat si îti ofera tot sprijinul pentru a-l obtine. Conteaza nu atât realitatea, cât convingerea, comunicarea lipsita de scepticism, îndoiala si neliniste direct cu sistemul nervos. Ca în întâmplarea cu furgonul frigorific sau ca în cazul starii de hipnoza în care o moneda scoasa din buzunar poate produce o arsura. Datorita relatiei strânse cu limbajul creierul face ceea ce i se spune sa faca. Vestea buna este ca ne putem construi constient propriile convingeri. Atunci când crezi ca ceva este adevarat, chiar intri în starea ca acel ceva este adevarat. În primul rând PNL studiaza felul în care oamenii comunica cu ei însisi pentru a-si programa, cel mai adesea inconstient, starile, care sa ne întelegem bine, pentru neuro-lingvistica sunt în acelasi timp mai mult decât starea mentala si starea corporala luate separat si se alcatuieste de fapt din sistemul alcatuit de cele doua. PNL are apoi în vedere sintaxa mentala, adica modul în care o persoana îsi organizeaza gândurile si care permite accesarea acelei parti a creierului care este de cel mai mare ajutor în obtinerea rezultatului dorit. În fine PNL se intereseaza de comunicarea cu propriul corp, respectiv de controlul respiratiei, posturii, mimicii, naturii si calitatii miscarii. Ceea ce te învata în primul rînd PNL în raport cu ceilalti este sa stabilesti un raport, sa calibrezi, iar în raport cu tine sa stabilesti obiective, sa fixezi ancore.