Consilierea psihopedagogică a copiilor cu cerințe educaționale speciale

I. Copiii cu cerinte speciale de educatie. Intre normalitate si anormalitate. Intre dificultatea existentiala si stereotip social:

- Repere ale deficientei

- Modele explicative si interpretative ale deficientei

- Cata normalitate/anormalitate

- Tipologia deficientelor

- Ce inseamna stereotip social

II. Dezvoltare si deficienta

- Conceptul de dezvoltare. Dezvoltare psihica. Rolul factorilor dezvoltarii. Particularitatile dezvoltarii in cazul copiilor cu deficiente

III. Consecintele deficientelor asupra particularitatilor proceselor psihice si asupra componentelor psihosociale implicate in invatare

IV. Conceptul de educatie speciala pentru copiii cu cerinte educationale speciale. Concepte correlative

V. Educatia speciala sau educatia integrate sau inclusiva ca alternative educationale pentru copiii cu cerinte speciale

VI. Specificul curriculumului educational pentru copiii cu cerinte educationale speciale

- Modul in care se particularizeaza obiectele educationale

- Practicarea psiho-pedagogiei

VII. Activitati educationale specifice pentru optimizarea invatarii si integrari elevilor cu cerinte educationale speciale

- Modul in care prin procesele compesatorii se pot reduce consecintele deficientelor

- Interventii educationale care vizeaza optimizarea invatarii

VIII. Rolul psihodiagnozei ca fundament al consilierii si orientarii scolare si profesionale a copiilor cu cerinte speciale

IX. Consilierea psihopedagogica ca raspuns a nevoi de cunoastere a copiilor cu cerinte speciale

X. Rolul consilierului scolar. Competente si deontologie scolara

- Problematica consilierii

XI. Dezvoltare si progress vs esec/regres in activitatea scolara

XII. Tendinta actuala in recuperarea si integrarea socio-profesionala a elevilor cu cerinte speciale

XIII. Consilierea parintilor, copiilor cu cerinte speciale si relatia scoala- familia

I. Copiii cu cerinte speciale de educatie. Intre normalitate si anormalitate. Intre dificultate existentiala si stereotip social

E greu sa situezi persoana deficienta de-a lungul unui continuum existential. O persoana trebuie sa se evalueze in primul rand in functie de ea insasi, apoi de ceilalti..

Organizatia mondiala a sanatatii considera starea de sanatate ( normalitate) ca fiind ,, starea completa de bine fizic, mintal si social, care nu e data numai de absenta bolii sau a infirmitatii, ci de o buna adaptare fata de sine si fata de lume”. Parametri care circumscriu starea de sanatate din punctul de vedere al OMS sunt:

1. libertatea actelor de comportament constand in actiunea constienta si motivate

2. auto-actualizarea, constand in eficienta potentialului personal in realizarea scopurilor

3. echitimia, constand in echilibrul personalitatii

4. perceperea realitatii, constand in relatii sociale corecte si in echilibrul intre nevoi individuale si cerinte sociale

5. autonomia, constand in conformarea la norme si valori si in realizarea de proiecte si luarea de decizii creatoare

6. adaptarea creatoare la realitate

7. integrarea, constand in a decvanta comportamentului la orice situatie