Curs de consiliere psihologică

PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI PRACTICĂ

A PROFESORULUI-CONSILIER

Pentru o bună pregătire în domeniul acesta, profesorul trebuie să acumuleze informaţii din diverse domenii ale psihologiei (a dezvoltării, comportamentală, a personalităţii, a sănătăţii, socială), să deprindă diferite tehnici ale consilierii şi să depună un efort de cunoaştere şi dezvoltare personală. Acest din urmă efort se finalizează cu formarea şi dezvoltarea câtorva atitudini fundamentale importante în consiliere.Acestea sunt:

1. Acceptarea necondiţionată;

2. Empatia;

3. Congruenţa;

4. Colaborarea;

5. Gândirea pozitivă;

6. Responsabilitatea;

7. Respectul.

(A Băban,2001)

Acceptarea necondiţionată este atitudinea care are la bază principiul potrivit căruia fiinţa umană este valoroasă prin esenţa sa , adică are capacitatea de a face opţiuni responsabile şi are dreptul de a lua decizii asupra vieţii sale personale. Acceptarea nu este identică cu simpatia, toleranţa, neutralitatea, indiferenţa.

Neacceptarea unei persoane (a elevului în cazul consilierii) presupune: a da sfaturi, a culpabiliza, a analiza, a eticheta, a ameninţa, a evita, a condiţiona, a pune întrebări de genul “de ce ai făcut asta?”. Acceptarea necondiţionată poate fi blocată de următoarele cauze:

- Lipsa informaţiilor despre personalitatea elevului;

- Problemele emoţionale ale profesorului;

- Prejudecăţile acestuia;

- Pierderea respectului faţă de sine şi de ceilalţi;

- Proiectarea propriilor valori asupra celorlalţi;

- Identificarea elevilor cu proprii copii.

Empatia înseamnă a fi cu celălalt şi a nu fi ca celălalt. Empatia este o structură importantă a inteligenţei emoţionale. S Marcus (1997) definea empatia astfel: “ este un fenomen psihic de retrăire a stărilor, gândurilor şi acţiunilor celuilalt dobândit prin transpunerea psihologică a eului într-un model obiectiv de comportament uman, permiţând înţelegerea modului în care celălalt înţelege lumea”. Empatia se realizează prin transpunerea imaginativ –ideatică în sistemul de referinţă al celuilalt, respectiv prin preluarea modului de a gândi şi de a îndeplini un rol social, prin transpunerea emoţională, activarea unei experienţe, identificarea afectivă cu partenerul, preluarea stării lui de spirit. A fi empatic nu înseamnă a da sfaturi, ci mai degrabă a fi cu celălalt când acesta are mai mare nevoie.

În mod practic, în relaţiile interumane există empatie când:

- Partenerii se simt bine împreună;

- Ei se pot distra împreună;

- Se respectă reciproc;

- Se ascultă reciproc;

- Îşi povestesc preocupările;

- Îşi respectă, preţuiesc opiniile, chiar şi atunci când sunt opuse;

- Nu trebuie să fie perfecţi în relaţiile interpersonale;

- Se preocupă de intenţiile, persoana celuilalt;

- Îşi iartă reciproc greşelile;

- Se consiliază reciproc.

Sugestii pentru exersarea şi dezvoltarea empatiei: evitarea utilizării întrebărilor închise de genul” de ce ai făcuta asta?”, folosirea întrebărilor deschise, adică a acelora care nu induc sentimente de indezirabilitate, culpabilitate şi care-I dau persoanei (copilului) posibilitatea de a da un răspuns mai amplu; ascultarea activă şi atentă, evitarea moralizării celuilalt, a întreruperilor în timpul conversaţiei, a etichetărilor, a feed-back-urilor negative, a sarcasmului, a răspunsurilor clişeu, utilizarea sugestiilor pozitive, constructive, a unei tonalităţi a glasului potrivită, oferirea de răspunsuri clare, scurte, la obiect, oferirea unui timp de gândire celui căruia I se solicită un răspuns.

Congruenţa reprezintă concordanţa dintre comportamentul consilierului şi convingerile/ideile în care crede acesta cu adevărat. Congruenţa = autenticitatea profesorului, acordul dintre ceea ce face şi ceea ce simte, gândeşte.