Dinamica și evoluție în viața umană

9 Dinamica si evolutie in viata umana

- repere psihologice si psihodinamice (catre o teorie generala a varstelor)

- ereditate, mediu, educatie

- ciclurile si stadiile dezvoltarii psihice

- evolutia constiintei morale la copil

(Cosmovici A, Iacob L, Psihologia scolara, pag 32-40

Schiopu U, Verza E, Psihologia varstelor. Ciclurile vietii, pag 25-54)

Repere psihogenetice si psihodinamice ale dezvoltarii

Stadialitatea

- exista o mai mare concordanta intre autori in acceptarea continutului psihic al fiecarui stadiu al dezvoltarii (dimensiunea descriptiva a cunoasterii) decat in precizarea cauzelor si mecanismelor care sustin acest continut (dimensiunea explicativa a cunoasterii)

- prezenta stadialitatii atat in abordarea genetica (longitudinala) a vietii psihice deci la nivelul procesualitatii psihice (cognitive, afective, moral-sociale, actionale etc)  stadii genetice, cat si in perspectivele transversale interesate de unitatea diverselor aspecte ale vietii psihice intr-o etapa anume  stadii de varsta

- decalajul existent intre cele doua planuri, atat timp cat un stadiu de varsta poate cuprinde aspecte ce tin de doua stadii genetice diferite ale aceleiasi procesualitati psihice. Ca urmare, stadiul de varsta nu este identic si nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice

- decalajul dintre diversele stadii genetice ale proceselor psihice datorat ritmurilor diferite de dezvoltare

- dificultatea de a se opera cu stadialitatea genetica pe parcursul intregii vieti, fapt care nu apare in cadrul stadialitatii de varsta (stadialitate psihodinamica)

- ordinea stadiilor psihogenetice si psihodinamice este considerata aceeasi, diferite fiind insa reperele cronologice, forma, intensitatea si durata lor

J. Piaget a expus stadiile stadialitatii astfel:

Stadiul senzio-motor (0-2 ani) corespunde dezvoltarii si coordonarii capacitatilor senzoriale si motorii ale copilului. Principalul instrument psihic al adaptarii la realitate este schema senzorio-motorie, in timp ce principala achizitie este permanenta obiectului.

Perioada preoperatorie (2-7/8 ani) se centreaza in jurul functiei semiotice (sau simbolice) care constituie o premisa obligatorie  prin functionarea ei psihologica: interiorizarea actiunii, in mentalizarea acesteia, fiind etapa in care copilul este prizonierul propriului sau punct de vedere (egocentrism)  sa gandeasca ceea ce vede. Incepand din stadiul urmator se produce inversarea, semn al aparitiei structurilor logice: sa vada ceea ce gandeste.

Stadiul operatiilor concrete (7/8-11/12 ani) Mobilitatea crescuta a structurilor mintale permite copilului luarea in considerare a diversitatii punctelor de vedere. Faptul se datoreaza cristalizarii operatiilor mintale, care au la baza achizitia reversibilitatii. Copilul poate de acum concepe ca fiecarei actiuni ii corespunde o actiune inversa care permite revenirea la starea anterioara.

Stadil operational-formal (11/12  15/16 ani sau niciodata) Se naste posibilitatea operatiilor cu operatii. Aceste achizitii permit castigarea dimensiunii ipotetico-deductive a gandirii, ceea ce are ca urmare inversarea raportului intre planurile gnoseologice. Daca pana acum drumul cunoasterii ducea de la real la posibil, acum posibilul devine categoria supraordonata.

L Kohlberg prezinta sase stadii ale genezei rationamentului moral:

Nivelul premoral sau preconventional (4-10 ani)  standardele de judecata sunt etichetele culturale ale anturajului, iar faptele sunt judecate dupa consecintele lor

Sadiul 1  al moralitatii ascultarii, in care pedeapsa si recompensa sunt criterii foarte puternice

Sadiul 2  al moralitatii hedonismului instrumental naiv. Conformarea la norma este sursa de beneficii, deci trebuie realizata pentru ca, fiind recompensata, poate fi si placuta in consecintele sale.

Nivelul moralitatii conventionale (10-13 ani) este nivelul conformarii la normele exterioare si al jucarii rolului de copil asa cum este acesta cerut de universul familiei si de alte grupuri de apartenenta.

Stadiul 3  al moralitatii bunelor relatii. Copilul respecta norma din dorinta de a fi recunoscut ca un baiat sau o fata buna. Incepe sa se prefigureze judecata faptelor dupa intentia lor, nu numai dupa consecinte

Stadiul 4  al moralitatii legii si ordinii. Respectarea autoritatii, a normelor si legilor incepe sa apara ca necesitate ce reglementeaza conduita tuturor

Nivelul autonomiei morale sau al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale (dupa 13 ani, la tinerete sau niciodata). Acceptarea normelor morale apare ca forma de identificare cu grupul de referinta, prin impartasirea acelorasi drepturi si datorii. Se manifesta un efort de definire a valorilor morale in termeni proprii, cu distantare fata de stereotipurile existente.

Stadiul 5  al moralitatii contractuale si al acceptarii democratice a legii. Legile nu sunt intangibile si pot fi schimbate pe considerente rationale, vizand utilitatea lor generala.

Stadiul 6  al moralitatii principiilor individuale de conduita. Se cristalizeaza propriul sistem de valori morale, prin semnificatiile personale acordate conceptelor de justitie, reciprocitate, egalitate, demnitate.

E Erikson propune urmatoarea schema a stadialitatii:

Stadiul Principala achizitie

(variantele extreme) Factorii sociali

determinanti Corolarul axiologic

Infantil (0-1 ani) Incredere vs neincredere Mama sau substitutul matern Speranta

Copilarie mica (1-3 ani) Autonomie vs dependenta Parintii Vointa

Copilaria mijlocie (3-6 ani) Initiativa vs retragere,

vinovatie Mediul familial Finalitatea in actiuni

(teleonomia)

Copilaria mare (6-12 ani) Sarguinta, eficienta vs

inferioritate Scoala si grupul de joaca Competenta

Adolescenta (12-18/20 ani) Identitate vs confuzie Modelele si covarstnicii Unitatea

Tanarul adult (20-30/35 ani) Intimitate vs izolare Prietenii, relatia de cuplu Mutualitatea afectiva

Adultul (35-50/60 ani) Realizare vs rutina creatoare Familia, profesia Responsabilitatea,

devotiunea

Batranetea (60 ani&) Integritate vs disperare Pensionarea, apusul vietii Intelepciunea

Schiopu U, Verza E

Dinamism si evolutie in viata umana

A Gessel este de parere ca dezvoltarea psihica este animata de o forta pe care a considerat-o mai puternica decat forta energiei atomice, forta innascuta si directionata datorita cerintelor si conditiilor mediului de cultura care o utilizeaza. Astfel a putut surprinde succesiunea neintrerupta si din ce in ce mai complexa de stadii de echilibru si de stadii critice  mai putin echilibrate. Gessel a atras atentia mai mult decat contemporanii sai behavioristii asupra copilului concret, a conduitelor vietii de fiecare zi, a dezvoltarii psihice a copilului, impunand cadrul si optica longitudinala in psihologie.

Exponent al centrului psihologic de la Geneva, Ed Claparede a considerat ca in primii 12 ani se dezvolta la copil in mod progresiv planul mental, intelectual incepand cu cel perceptiv intelectual. Dupa 12 ani pana la 18 are loc o dezvoltare foarte nuantata a planului afectiv-sentimental si al valorilor morale si sociale, ca apoi la varstele adulte sa aiba loc o centrare pe drumul ales in viata prin idealuri. Claparede a formulat 10 legi psihologice (printre care legea trebuintelor, care se refera la ideea ca activitatea este intotdeauna stimulata de trebuinte si legea interesului momentan).

Kohlberg s-a referit la aspecte evolutive ale structurilor morale, punctand momente in care incep sa se manifeste in conduite structuri morale ce pun in evidenta progrese importante. Asa de pilda, pana la 2 ani caracteristica principala comportamentala se manifesta prin reactii simple de placere sau neplacere, legate de satisfacerea trebuintelor personale. Intre 2-5 ani apare in conduite trebuinta de a fi aprobate de altii conduitele,