Educația

Exemplificam acest concept prin urmatoarele definitii:

educatia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare si moralizare a omului, iar scopul educatiei este de a dezvolta în individ toata perfectiunea de care este susceptibil (Kant) (Cucos, 1999, Stan, 2001);

educatia este actiunea de formare a individului pentru el însusi, dezvoltându-i-se o multitudine de interese (Herbart) (Cucos, 1999, Stan, 2001);

educatia este acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la întelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia celei care urmeaza (Dewey) (Cucos, 1999, Stan, 2001);

educatia este o integrare: integrarea fortelor vietii în functionarea armonioasa a corpului, integrarea aptitudinilor sociale în vederea adaptarii la grupuri, integrarea energiilor spirituale, prin mijlocirea fiintei sociale si corporale, pentru dezvoltarea completa a personalitatii individuale (Hubert) (Cucos, 1999);

educatia este o componenta a existentei sociale, fiind în fapt o întâlnire de factura informationala între individ si valorile de orice natura ale societatii (Stan, 2001);

activitate sociala complexa care se realizeaza printr-un lant nesfârsit de actiuni exercitate în mod constient, sistematic, si organizat, în fiecare moment un subiect - individual sau colectiv - actionând asupra unui obiect - individual sau colectiv - în vederea transformarii acestuia din urma într-o personalitate activa si creatoare, corespunzator conditiilor istorico-sociale prezente si de perspectiva (Nicola, 1980);

educatia este un fenomen socio-uman care asigura transmitarea acumularilor teoretice (informatiilor) si practice (abilitatilor) obtinute de omenire de-a lungul evolutiei social-istorice tinerelor generatii, formându-le personalitatea si profesionalitatea necesara desfasurarii de activitati utile în plan social (Bontas, 1998);

actiunea parintilor, profesorilor, formatorilor, educatorilor, pedagogilor, menite sa îmbunatateasca în mod constient, prin adoptarea unor masuri educationale, capacitatile, cunostintele, atitudinile, orientarile valorice, vointa de a munci, adica maturizarea copiilor si tinerilor, în scopul participarii competente a acestora la viata sociala (Schaub&Zenke, 2001).

Conceptul de educatie a îmbracat mai multe sensuri pe parcursul evolutiei istorice a omenirii, în functie de momentul de timp si intentionalitatea asociata acestora (Stan, 2001). Astfel ca definirea educatiei se poate face din mai multe unghiuri.

Cerghit (1988) identifica urmatoarele posibile perspective de întelegere:

educatia ca proces (actiune de transformare în sens pozitiv si pe termen lung a fiintei umane, în perspectiva unor finalitati precis formulate);

educatia ca actiune de conducere (dirijarea evolutiei individului spre stadiul de persoana formata, autonoma si responsabila);

educatia ca actiune sociala (activitatea planificata ce se desfasoara pe baza unui proiect social, care comporta un model de personalitate);

educatia ca interrelatie umana (efort comun si constient între cei doi actori - educatorul si educatul);

educatia ca ansamblu de influente (actiuni deliberate sau în afara unei vointe deliberate, explicite sau implicite, sistematice sau neorganizate, care contribuie la formarea unui om).

Pe acelasi tipar, Stan (2001) vorbeste de urmatoarele perspective:

perspectiva etimologica (decantarea semiotica oferita de cele doua sensuri explicative ale conceptului de educatie, permite conturarea întelesului, pe de o parte, ca "scoatere din natura", iar pe de alta parte, de "crestere, actualizare a unor potentialitati existente doar în stare latenta");

perspectiva actionala;

perspectiva procesuala ( cu doua dimensiuni: psihologica si sociala);

perspectiva relationala.