Elemente de psihologia consumatorului

Psihologia industrială este focalizată, din perspectiva conceptului de sistem OM-MAŞINĂ- MEDIU pe comportamentul componentei umane în calitate de producător de bunuri şi servicii. Psihologia consumatorului se preocupă de componenta umană în calitate de consumator. Pe de altă parte psihologia economică sau a consumului se preocupă şi de principiile unei promovări optime a imaginii firmelor.

În acest suport de curs noi ne referim în special la metodologia de cercetare psihologică, săracă, la noi, în referinţe bibliografice. Aspectele referitoare la relaţiile publice al firmei, obligatoriu de însuşit de către studenţi, găsiţi în Al. Roşca (sub red.) '' Psihol. muncii industriale, 1967, pp.411-441.)

Psihologia consumatorului a debutat printr-o serie de cercetări în domeniul reclamei, preocupate de legăturile dintre firmele producătoare şi de distribuţie, pe de o parte, şi persoanele care consumă, în calitate de public, produsele şi serviciile puse în vânzare. Activitatea de advertising are antecedente în antichitate. Săpăturile arheologice efectuate în Pompei-ul acoperit de lavă au scos la iveală anunţuri publicitare pentru o întreagă diversitate de produse şi servicii, anunţuri pictate pe pereţii clădirilor cu caracter public (Presbrey, 1929 citat de Anastasi, 1978). Psihologia reclamei debutează odată cu apariţia ziarelor în sec. al XVII-lea şi se dezvoltă considerabil în primele decenii ale sec. trecut. Apar cărţi şi studii de laborator care îi au ca pioneri pe Walter Dill Scot (1908) şi pe L. Hollingworth (1913). Interesul psihologiei reclamei s-a concentrat de pe relaţia producător-consumator către interesele, dorinţele, preferinţele consumatorului şi mai ales pe eforturile de proiectare a produselor în consonanţă cu fenomenologia subiectivă a consumatorului, fiind prin aceasta, absorbită în câmpul mai larg al psihologiei consumatorului (Anastasi, op.cit.). Începând cu 1968 numărul cercetărilor publicate în America depăşea, până în 1972, zece mii ( Jacoby, 176).

În 1960 în cadrul A.P.A. luase fiinţă diviziunea de psiholohie a consumatorului, fapt care a stimulat considerabil apariţia unor publicaţii periodice (Ex. Journal of Advertising Research) şi creşterea numărului cercetărilor în domeniu.

În dezvoltarea psihologiei consumatorului tendinţa cea mai spectaculoasă a reprezentat-o după Anastasi (op.cit.) trecerea de le înţelegerea consumatorului în calitate de cumpărător, de client, la aceea de consumator efectiv. Autoarea identifcă patru căi prin care s-a realizat această schimbare:

1) Înţelegerea mai largă a comportamentului consumatorului incluzând achiziţia, întrebuinţarea, destinaţia, servicii, timp, idei. Cercetările se focalizează nu doar pe comportamentul de cumpărare ci mai ales pe modul de întrebuinţare şi utilizare (schimbarea destinaţiei de utilizare, înstrăinarea, etc.). Astfel, psihologia consumatoru-lui ajunge să se intereseze de relaţiile consumatorului cu toţi furnizorii potenţiali de produse şi servici începând cu firmele industriale şi terminând cu instituţiile guvernamentale, educaţionale, spitaliceşti, religioase etc.

2) Abordarea problemelor preponderent din unghiul de vedere al consumatorului (interesul psih. cons. faţă de dorinţele şi interesele consumatorului pe care le implică în proiectarea noilor produse, sau în reproiectarea celor deja existente). O direcţie ulterioară a constituit-o focalizarea cercetărilor pe protejarea intereselor şi stării de bine a consumatorului. Sub raport instituţional, şi în ţara noastră, a luat fiinţă Agenţia Naţională Pentru Protecţia Consumatorului, ca o consecinţă a alinierii la standardele ţărilor civilizate. Aceste standarde sunt în bună parte rezultatul unor cercetări interdisciplinare pe tema invocată la acest punct. Astfel o serie de psihologi au jucat un rol important în promovarea unor legi care protejează consumatorul de neconcordanţa dintre ambalaj (atractiv) şi conţinutul său, uneori nociv.