Epivoluția Psihologiei Universale

Ebbinghaus a spus ca psihologia are un trecut lung, dar o istorie scurta.

Metoda edifica promontoriul psihologiei - stiinta care nu face axiologie. Ea se desfasoara în poligonul judecatilor de constatare. Spre deosebire de-alte stiinte, psihologia se enunta prin accesarea si gestionarea judecatilor de valoare.

În 1912 peste 2/3 din rândul acelora care predau filosofia la universitati au semnat

o declaratie unde se cerea expres ca nici-o catedra de filozofie sa nu mai fie girata de

catre psihologi.

Subiectele care au devenit obiectul unor curente psihologice au fost avortate prin sarcina disperata a încercarii de-a se delimita în raport cu celelalte Scoli. Psihologia a ingerat stiintele neocrone (heraldica si sfragistica) din ratiuni de conservare a unei identitati ulterior mediatizata în plan sidiar caci initial ea nu a existat nici ca orientare în predarea unei discipline si nici ca obiect aparte de examen.

Psihologia - observa V. Pavelcu - nu este, ci devine.

Una dintre lucrarile precoce de diagnostic psihic e cea a medicului iberic Juan Huarte ce preia la 1575 teoria temperamentelor din cultura antica în intentia de-a constitui Psihologia Eclativa. Referindu-se la Hipocrat cerea ca femeia dupa actul sexual sa se culce pe partea dreapta caci daca sperma cade în aceasta parte a uterului iau nastere baieti iar daca va cadea în partea stânga atunci va da nastere la fete. De observat ca Lessing a tradus acest pasaj în cauza ranversat.

Idei ce navigheaza în gândirea lui Huarte limaneaza cautarile multor exegeti. Pe traiectul asertiunii în cauza Gottfried Herder sustine ca doar clima temperata permite aparitia unor culturi superioare în timp ce Willy Hellpach presupune si masoara legaturi între clima - peisaj - temperament.

Teologul si scriitorul elvetian Johenn Caspar Lavater a emis Teoria Fizionomiei axata pe ideea ca partenerii dintr-o casnicie peste ani devin asemanatori prin unele atribute descoperite în sintaxa fetei.

Fenomene maniaco-depresive se-aduna peste medie - dupa Kretschmer - la tipul picnic iar cele schizofrenice la tipul leptosom. Ernst Haeckel aminteste ca ontogenia itereaza filogenia.

Hiaturi Epistemologice sau modificari de Paradigma Breviocrona :

- G. Fechner e ctitorul psihofizicii (1860)

- W. Wundt semneaza la Leipzig actul de nastere al psihologiei stiintifice moderne (1879)

- W. James publica Principiile Psihologiei (1890)

- A. Binet si T. Simon ridica în atentie Scara Metrica a Inteligentei (1905)

- prin introspectia experimentala a lui N. Ach si O. Külpe se dezvolta între 1905 si 1908 Scoala de la Würzburg

- V. M. Behterev publica Psihologia Obiectiva (1907)

- La Salzburg are loc primul Congres de Psihanaliza (1908)

- G. Watson pune bazele behaviorismului (psihicul Black-Box) (1913)

- S. Freud - Cristofor Columb al Inconstientului - elaboreaza în 1915 conceptul de Metapsihologie din nevoia de-a boteza propriul sistem ravasit de convingerea în baza caruia realitatea psihica e inaccesibila prin experiment

- W. Dilthey combate Psihologia Experimentala prin crearea Psihologiei Comprehensive capabila sa se opuna celei cauzale - naturaliste - explicative prin filonul descriptiv si analitic ca matematica a spiritului

- C. Spearman initiaza Cercetarea Factoriala (1936)

- Psihologia Conduitei sau Cronomneza Spiritului Uman a lui Pierre Janet se eleveaza între 1926 si 1936

- L. S. Vîgotski elaboreaza o Psihologie a Dezvoltarii Culturale (1930)

- K. Koffka si M. Wertheimer respectiv W. Köhler - titulari ai Scolii de la Berlin – concura la dezvoltarea gestaltismului între 1929 si 1935

- Jean Piaget dupa Al Doilea Razboi Mondial îsi desavârseste sistemul sau de Psihologie Genetica în Scoala de la Geneva unde instituie principiul acomodarii prin depasire

- G. Allport publica Pattern and Growth in Personality în 1963 unde personalitatea apare ca sistem dinamic si deschis validat prin diferentiere si integrare

- Psihologia Cibernetica si Psihologia Informationala se dezvolta dupa 1960

- Psihologia Umanista americana ambasata de C. Rogers si A. Maslow respectiv E. Fromm ia amploare din 1955