Etică și conduită în psihoterapie și psihosomatică

1. Practici greşite din perspectivă etică

Ca o definiţie generală practicile etice sunt acelea care aduc un beneficiu clientului; practicile considerate ca nefiind etice sunt acelea care aduc beneficii terapeutului fără a aduce un beneficiu clientului.

Separarea practicilor etice de cele mai puţin etice nu este însă întotdeauna uşoară şi nici foarte clară. Deşi există unele practici care sunt clar etice şi altele care în mod categoric nu sunt etice, există unele care nu pot fi încadrate în nici una dintre cele două categorii anterior amintite şi a căror acceptare depinde foarte mult de context, lată câteva exemple care arată dificultatea unei astfel de distincţii:

- încheierea terapiei dacă un client nu mai poate plăti

- acceptarea clienţilor numai de sex feminin sau numai de sex masculin

- acceptarea unui cadou de valoare neglijabilă de la un client.

O cercetare (Pope, Tabachnick, & Keith-Spiegel, 1988) menită să conducă la identificarea a ceea ce terapeuţii consideră a fi o bună practică şi ceea ce consideră a fi una indezirabilă în psihoterapie a arătat că o majoritate de aproximativ 80% dintre cei chestionaţi consideră că încălcările normelor etice apar în următoarele tipuri de acţiuni:

a) acţiuni ce vizează sexul clientului,

b) afaceri în cadrul terapiei,

c) confidenţialitate, şi nu în ultimă instanţă

d) oferirea de servicii în afara competenţei profesionale.

Iată în cele ce urmează câteva exemplificări de astfel de practici ce se înscriu în tabloul practicilor care în mod categoric nu sunt acceptate etic:

Practici care implică sexul:

- contacte sau raporturi sexuale cu clientul;

- angajarea în activităţi erotice cu clientul;

- dezbrăcarea în prezenţa clientului;

- permisiunea acordată clientului de a se dezbrăca în prezenţa terapeutului;

- raporturi sexuale cu supervizorii.

Practici legate de unele aspecte economice:

- intrarea în afaceri cu clientul;

- împrumutul de bani de la client;

- acceptarea de bani pentru a face o recomandare clientului.

Practici ce privesc confidenţialitatea:

- Implicit în termenul validare, viaţa este standardul de valoare: o morală corectă (validă) este una care vine în întâmpinarea vieţii;

- dezvăluirea neintenţionată a unor informaţii confidenţiale;

- discutarea unui client cu prietenii folosindu-i numele.

Practici ce vizează competenţa şi alte aspecte:

- să semnezi pentru un anumit număr de ore de supervizare pe care cel supervizat nu le-a îndeplinit;

- să foloseşti tehnici complexe care necesită o supervizare atentă cum ar fi cele din hipnoză, NLP, sofrologie, şa. pentru care nu ai fost supervizat;

- să participi la relaţia terapeutică sub influenţa alcoolului;

- să nu ţii seamă de diferenţele culturale ale clienţilor.

Practicile considerate ca fiind mai puţin etice implică de fapt violarea graniţelor relaţiei terapeutice. Astfel, raporturile sexuale cu clientul, chiar dacă terapia a încetat, participarea împreună cu clientul la petreceri sau evenimente sociale, solicitarea directă adresată unei persoane de a deveni client sunt câteva exemple de practici de o slabă calitate etică.

Câteva exemple de practici greşite sunt (şi lipsite de bună credinţă):

- neinformarea clientului cu privire la limitele confidenţialităţii

- violarea confidenţialităţii prin scurgerea neautorizată de informaţii

- conduită sexuală greşită

- nerealizarea referatului atunci când e cazul să fie realizat

- utilizarea de droguri în cadrul terapiei

- utilizarea unor metode nepotrivite de încasare a taxei

- pretenţia unei taxe suplimentare

- neremarcarea şi netratarea unor simptome evidente ori diagnostic imprecis

- ridiculizarea sau bârfa unul client

- provocarea de daune pentru a fi apreciat într-o experienţă de grup

- atacarea fizică a unui client ca parte a terapiei

- lipsa unei griji corespunzătoare faţă de un client cu tentative de suicid

- abandonarea unui client

- falsa prezentare a pregătirii profesionale

- nepăstrarea unor înregistrări adecvate

- nerespectarea contractului cu clientul

- lipsa consimţământului informat

- lipsa unei supervizări consecvente a terapeuţilor în formare

- lipsa aderării la un cod etic profesional recunoscut oficial.