Evaluarea inteligenței

CE ESTE INTELIGENŢA?

Definiţii ale inteligenţei

capacitatea de a rezolva probleme

gândire abstractă

utilizarea de resurse minime

adaptare la mediu

raţionament verbal şi non-verbal

cunoştinţe dobândite

memorie

capacitatea de a învăţa lucruri noi

Definitii (istoric)

Binet - Simon (1905): aptitudinea de a judeca bine, de a inţelege bine, de a raţiona bine.

Spearman (1904, 1923): o aptitudine generală care presupune, in esenţă, educaţia relaţiilor şi corelaţiilor.

Terman (1916): capacitatea de a forma concepte şi de a inţelege semnificaţia lor.

Pintner (1921): aptitudinea individului de a se adapta adecvat la situatiile relativ noi de viaţă.

Thorndike (1921): calitatea unor răspunsuri noi din punctul de vedere al adevărului sau faptelor.

Freeman (1921): capacitatea de discriminare senzorială, de recunoaştere perceptivă, flexibilitatea de realizare a asociaţiilor, rapiditate în oferirea de soluţii.

Woodrow (1921): capacitatea de a achiziţiona noi aptitudini.

Dearborn (1921): capacitatea de a învăţa şi de a profita din experienţa anterioară.

S.S Colvin (1921): aptitudinea de a te adapta la mediu.

Definitii

Wechsler (1939): capacitatea individului de a acţiona eficient, de a gândi raţional şi de a se confrunta adaptativ la mediu

Piaget (1972): un termen generic care sa indice formele superioare ale organizării sau echilibrului structurii cognitive utilizata la adaptarea la mediul fizic si social.

Sternberg (1985, 1986): capacitatea de automatizare a procesării informaţiei şi de a emite un comportament adecvat contextual in răspunsul la situaţii noi; inteligenţa include, de asemenea, metacomponente, componente de performanţă şi componente de achiziţionare de cunoştinte.

Eysenck (1986): transmiterea "error-free" a informatiei prin cortex.

Gardner (1986): aptitudinea sau deprinderea de a rezolva probleme care sunt de valoare in diferite structuri culturale.

De ce este utilă operarea cu conceptul de “inteligenţă”?

Ce prezice un scor IQ mare?

Este inteligenţa universală? In ce măsură diferite culturi valorizează un anumit tip de inteligenţă?

Este IQ modificabil?

Ce prezice un scor IQ?

Predictia - Scop al psihologiei ca ştiinţă

1921 - Dr. Lewis M. Terman – de la Universitatea Stanford initiaza studiul Genetic Studies of Genius

Identifica 1521 de copii din scolile din California care aveau un scor IQ de 135 sau mai mare la testul adaptat de el in SUA (testul Stanford-Binet)

Geniile lui Terman

Evaluati pe diferite niveluri periodic

Studiul lui Terman – Rezultate

In 1925 – Inca inainte de a termina inrolarea in studiu publica The Mental and Physical Traits of a Thousand Gifted Children:

“bright people are normal people”

Performante remarcabile in anumite domenii si obisnuite in altele

Copiii cu IQ ridicat

performanta scolara si numarul de ani de scoala

2 treimi dintre copii au absolvit facultatea

O rata de 10 ori mai mare pentru timpul respectiv

Perfomante academice foarte bune