Familia. Coordonatele și Nevoile Ei Contemporane

Familia, coordonate şi elemente de analiză. Contextul schimbărilor în viaţa familiei actuale: relaţii şi tendinţe. Cerintele/ nevoile familiei. Analiza nevoilor familiei în cadrul modelului centrat pe familie. Politicile şi interventiile sociale în sprijinul familiei şi copilului în problematica cresterii, ingrijirii şi educarii copiilor. Modelul centrat pe familie: împuternicirea şi întărirea familiei.

Obiectivele capitolului

La finele acestui capitol cititorul va fi capa să:

- să definească familia modernă prin coordonate, relaţii şi tendinţe;

- să identifice funcţiie familiei cu accent pe nevoile acesteia şi prin evidenţierea funcţiei educative;

- sî precizeze direcţiile principale ale politicilor şi

practicilor de intervenţie socială în sprijinirea familiei;

- să definească relaţiile dintre familie şi societate, să

identifice răspunsurile familiei la cerinţele complexe şi

diverse ale lumii actuale şi a soluţiile şi sprijinul oferit de

societate;

- să identifice diferenţele dintre sprijin pentru familie şi responsabilzarea acesteia;

- să definească modelul centrat pe familie în cadrul

intervenţiilor în favoarea familiei..

1.1. Familia, coordonate şi elemente de analiză

"Noi toti venim din anumite familii. Familiile sunt mici, mari, extinse, nucleare, formate dintr-o generatie, multi-generaţii, cu un singur parinte, cu doi parinti, cu bunici. Traim sub acelasi acoperis sau sub mai multe. O familie poate exista temporal sau pentru cateva saptamani, poate permanenta sau pentru totdeauna. Devenim parte a unei familii la nastere, prin adoptie, casatorie, sau prin dorinta de sprijin reciproc. Ca membrii ai familiei, ne hranim, ne protejam, şi ne influentam unii pe altii. O familie este o cultura prin ea insasi, cu valori diferite şi cai unice de realizare a viselorş impreuna familiile noastre devin sursa bogatiei mostenirii culturale şi diversitatii spirituale. Fiecare familie are puncte tari şi slabiciuni care variaza în funcţie de membrii individuali şi de familie ca unitate. Familiile noastre creaza vecinatatea, comunitatea, statele şi natiunile."

Raportul House Memorial 5 Task Force on Young Children and families, Washington, 1990

Familia contemporană este caracterizata de o constelaţie de probleme şi de situaţii care ne provoacă să-i reanalizăm coordonatele, să căutăm soluţii şi să o sprijinim tot mai adecvat pentru a le rezolva.

Ca instituţie iniţială de formare şi educatie a copilului, familia se gaseste de multe ori în contradictie cu şcoală şi chiar cu comunitatea socio-culturală sau profesionala.

Ca unitate/cuplu de adulti ea traieste drama complexitatii situatiilor economice, culturale şi de relationare din epoca noastra.

Ca grup divers de adulti, copii şi tineri care construiesc impreuna valori sociale, traditii şi propria cultura, familia simte prima apasarea problemelor legate de recesiunea economică, de criza culturii şi de dificultatile de comunicare interumana din ultimii ani. Paradoxal, cu cat se perfectioneaza mai mult mijloacele de comunicare în masa, cu atat se simte mai mult o lipsa de comunicare interumana, în special în sensul relatiilor socio-afective. Prin toate aceste dimensiuni se extinde preocuparea de a optimiza şi eficientiza relatiile dintre oamenii, comunicarea afectiva şi tehnicile de apropiere, negociere, cooperare şi colaborare.

Familia reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate umana, o instituţie stabila cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. Voinea, 1996). Familia trebuie inteleasa în special ca grup uman de baza şi ca realitate socio-umană determinata de relatiile de cuplu, de cele parentale dar şi de legaturile implicate în succesiunea generatiilor şi în viaţa domestica în comun. Ca şi concept, familia inseamna mai mult decat grupul familial. Termenul de familie se refera şi la constelatia de roluri şi influente, pe cand termenul de grup familial are în vedere numai caracterisicile determinate de legaturile de rudenie.

J.S. Bruner considera că, admitand ca toţi oamenii sunt în esenţa lor umani, aceasta umanitate este determinată de tipul de copilarie pe care au trăit-o. A. Berge consideră familia un fel de cooperativî de sentimente, care indulceste pentru fiecare membru, loviturile mai grele ale vietii, repartizand efectele pentru toti.

Atunci cand ne referim la formarea şi dezvoltarea copilului, familia este considerata ca primul grup social din care acesta face parte.

Ca grup de persoane, familia este caracterizata prin:

• legaturi de rudenie ( prin casatorie, prin nastere, prin adoptie, etc);

• viaţa comuna;

• legaturi de sentimente;

• aspiraţii şi interese comune;

• istorie comuna.

Pe masura ce societatea umana s-a dezvoltat, familia a devenit tot mai mai mult responsabila fata de urmatoarele aspecte care privesc cresterea şi educatia copiilor:

• mentinerea continuităţii biologice a individului şi societatii (prin procreerea, formarea şi educarea copiilor);

• mentinerea continuităţii culturale prin transmiterea mostenirii culturale în procesul socializarii;

• satisfacerea nevoilor emotionale, a trairilor intime, asigurand sentimentul sigurantei şi mentinerii personalitatii;

• integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare, educare şi socializare.

Precizam şi diferenţiem urmatoarele funcţii jucate de familie în viaţa membrilor ei: economică, biologică, de sprijin prin siguranta afectiva (dragoste şi camaraderie), de comunicare interumana, culturală, educativă, de socializare.

Daca organizam aceste funcţii în raport cu cresterea şi educarea copiilor, putem considera ca ele sunt:

-biologice (de procreere şi securitate biologică);

-economice, de creare a conditiilor necesare satisfacerii nevoilor de baza;

-de securitate afectiva;

-de integrare socială primara;

-de reglare a interactiunilor dintre copil şi mediul social.

Familia constituie mediul în care copilul se naste, traieste primii ani ani ai existenţei personale, se dezvolta şi se formeaza pentru viaţa. Ea reprezinta un prim instrument de reglare al interactiunilor dintre copil şi mediul social. Are rolul central în asigurarea conditilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilariei, conditii ce stau la baza structurarii personalitatii individului.

În familie copii sunt crescuti, socializati, protejati şi isi apropie valorile culturii şi ale moralei. Ei se dezvoltă fizic, psihic, moral şi spiritual prin amprenata mediului familial. În familie se realizeaza integrarea socială primara a copilului. Odată cu intrarea în şcoală se va incepe integrarea secundara.

Iata de ce modul de relationare din familie, climatul afectiv şi modelul socio-cultural al acesteia sunt importane în construirea comportamentelor sociale şi integrarea socială. Prin relatiile sale cu mama, cu tata şi cu fratii, copilul se integreaza în relatiile sociale, se apropie de societate, isi cunoaste valoarea şi incepe sa-şi formeze imaginea de sine.