Fundamentele Psihologiei

1. Definiţie:

Definiţia este un mijloc fundamental sau o modalitate esenţială de cunoaştere.

Există mai multe tipuri de definiţii:

- definiţia butadă Ex.: “psihologia este ştiinţa studiată de psihologi”

- definiţiile metaforice, care nu au valoare operaţională Ex.: “Psihologia este o lumină indispensabilă înţelegerii, apropierii şi ascensiunii umane”

- definiţiile prin negare Ex.: “Psihologia nu este fizică, nu este matematică…”

- definiţiile comprehensive – conţin elemente centrale, definitorii, ale ştiinţei în cauză.

Paul Popescu Neveanu: “Psihologia este ştiinţa care se ocupă cu fenomenele şi capacităţile psihice, urmărind descrierea şi explicarea acestora în baza descoperirii unui ansamblu de legi, regularităţi sau modalităţi determinative”.

O definiţie trebuie să conţină informaţii despre obiect (cu ce se ocupă), metode, legi şi finalitate.

Definiţie: Psihologia este ştiinţa care studiază psihicul (procese, însuşiri, mecanisme psihice), utilizând un ansamblu de metode obiective, în vederea desprinderii legitaţiilor sale de funcţionare, cu scopul cunoaşterii, optimizării şi ameliorării existenţei umane.

2. Tendinţe şi controverse în psihologie

1. Psihologia: ştiinţă sau artă?

Psihologia este contestată, având în vedere caracterul deosebit al psihicului, care

este indirect accesibil. De asemenea, se consideră că este lipsită de posibilitatea de a cuantifica, măsura; legile sunt relative, datorită multitudinii factorilor care intervin în manifestările umane.

În ceea ce priveşte considerarea psihologiei ca o artă, este adevărat că în anumite

situaţii (psihologia clinică) trebuie o serie de aptitudini de relaţionare cu pacientul.

2. Psihologia nomotetică şi psihologia idiografică

Ştiinţele idiografice implică analiza intensivă a cazurilor unice cu încercarea de a

formula enunţuri legitime sau interpretative referitoare numai la acest caz sau la clasa de fenomene pe care acel caz o reprezintă.

Ştiinţele nomotetice (nomos – regulă, normă) se referă la posibilităţile de formulare statistică a legilor ştiinţifice prin studiul şi analiza unui număr mare de cazuri alese la întâmplare, printr-un proces de eşantionare.

Ştiinţele idiotetice – le îmbină pe primele două.

3. Locul psihologiei în sistemul ştiinţelor

Există trei modele de clasificare: triunghiulare

circulare

ale interpenetrării ştiinţelor

4. Psihologia ca profesie.

Funcţiile psihologului:

- studiază comportamentul uman, procesele mentale;

- investighează problemele psihologice, din domeniul medicinii, educaţiei, industriei;

- concepe şi efectuează experimente, observaţii, pentru a măsura caracteristici mintale

şi psihofizice;

- analizează efectele eredităţii, mediului, ai altor factori asupra gândirii, comportamentului

etc.;

- desfăşoară activităţi de diagnoză, terapie şi prevenire a tulburărilor de personalitate,

a celor emoţionale, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional;

- elaborează şi aplică teste pentru măsurarea inteligenţei, aptitudinilor, abilităţilor şi a

altor caracteristici umane, interpretează datele obţinute şi face recomandările pe care le consideră necesare;

- se poate specializa în domenii aplicative particulare: diagnoza şi tratamentul

diferenţelor mentale, senzorile, motrice, probleme speciale de asistenţă (copii, bătrâni), în probleme specifice procesului educaţional (selecţia personalului, orientarea şcolară şi orientarea profesională), probleme legate de intruire.

Psihologia presupune un cod de moralitate (deontologic) – păstrarea secretului profesional, respectul partenerului, responsabilitatea ştiinţifică şi profesională etc