Grupul și Dinamica Grupului

GRUPUL ŞI DINAMICA GRUPULUI

Un grup există atunci când sunt 2-3 sau mai multe persoane ce se află în relaţii de faţă în faţă, în relaţii de interacţiune şi dependenţă reciprocă, mediată de inplicarea într-o activitate comună. Grupul dezvoltă norme şi valori care reglează comportarea comună. Grupul reprezintă cadrul firesc de viaţă şi de activitate a omului, nevoia se afiliere fiind unul din motivele fundamentale ale conduitei umane.

Grupul este o unitate socială constând dintr-un număr de indivizi care se găsesc unii cu alţii în relaţii de status şi de rol stabilite după o perioadă de timp şi care posedă un set de valori sau norme ce reglează comportarea reciprocă cel puţin în problemele ce privesc grupul.

Unicitatea grupului îl constituie interrelaţiile, mai exactdensitatea lor şi scopul comun care au ca rezultantă coeziunea colectivă. Grupul nu este pur şi simplu un fenomen aditiv, un agregat de persoane aflat doar în relaţii de proximitate fizică. În cadrul scopului comun apar obiective ajutătoare rezultând o aliniere sau o armonizare pe ansamblu.

Realitatea psihosocială a grupului se manifestă presiunile şi influenţele sale asupra membrilor în sistemul de recompense şi penalizare care funcţionează formal sau informal în perimetrul grupului şi care selecţionează comportamentele individuale. Relaţiile reciproce se stabilesc atât pe baza emoţiilor cât şi pe bază funcţională ex¬: grup de studenţi, profesori etc. În cadrul abordării cognitiviste individul formează grupul şi nu invers, accentul punându-se pe individualitate. El este acela care se identifică cu grupul, influenţează asupra lui.

Turner vorbeşte chiar de un proces de influenţă referenţială. Acest concept presupune în principiu trei faze :

1) Individul se recunoaşte ca membru al unei categorii sociale distincte. Influenţă referenţială- societatea este formată din diferite categorii [ intelectuali, muncitori, ţărănime, etc. ; pe vârste: copii, tineri, vârstnici, etc.] Fiecare face parte din una dintre ele .

2) Pentru aceasta EL dispune de o reprezentare colectivă fixată în stereotip care determină modalităţile comportării acelei categorii < eu sunt student, dispun de anumite informaţii; trebuie să frecventez orele bibliotecii>, toate acestea sunt norme.

3). Urmează influenţa referenţială care se bazează pe autoatribuirea acestor caracteristici fixate în stereotip; < am intrat la facultate sunt student, cunosc normele >. În această a treia fază normele comportamentale le îndeplinesc, fiind membru al acestei categorii. Pe baza stereotipului se formează imaginea de sine, bărbaţii au un anumit comportament, femeile altul, încă de mici se învaţă fiecare cu comportamentul să, noi ne identificăm cu grupul de care aparţinem etc. Dacă facem parte dintr-un grup avem tendinţa de a minimaliza valorile altui grup ( ne arătăm superioritatea ).

Apartenenţa afectivă la un grup sau categorie socială aduce cu sine două aspecte:

a). Grupul propriu este diferit de alte grupuri.

b). Apar tendinţe de privilegiere a grupului propriu, creditul de pozitivitate este acordat acestuia.

STATUSUL ŞI ROL

Status-ul este poziţia socială pe care o ocupă o persoană în societate ex :mamă, fiică, preşedinte etc..

Rol este comportamentul pe care îl efectuează o persoană conform statutului.

O persoană poate avea mai multe status-uri şi conform lor mai multe roluri ex: fiică, studentă, mamă colegă, prietenă. Fiecărui Status îi corespunde un anumit rol; cu cât statutul este mai mare cu atât rolul este mai restrâns şi invers; cu cât statusul este mai mic cu atât rolul este mai mare.EX: un vagabond sub copac « reacţie normală », preşedintele sub un copac « anormal ».

TIPOLOGII CURENTE

Există diferite tipuri de grupuri. În psihologia socială se face distincţia între grupul primar şi grupul secundar. În cadrul grupului primar relaţiile inter individuale sunt directe , aflându-se în contact nemijlocit de faţă în faţă, membrii grupului ajung să se cunoască destul de bine între ei şi să poată stabili o relaţie personală cu fiecare.

Colectivul este o "colecţie" de oameni care au un scop comun dar şi relaţii de oponenţă.(Artur Petrovschi psiholog rus).

Mulţimea reprezintă o reuniune de indivizi, oarecare, indiferent de naţionalitate, profesie sau sex; oricare ar fi întâmplările care-i adună la un loc. Individul inclus în mulţime dobândeşte prin simplul fapt al numărului crescut de oameni din care face parte un sentiment de putere invincibilă care-i permite să cedeze unor instincte pe care singur şi le-ar fi reprimat obligatoriu. Mulţimea este jucăria tuturor instigărilor din exterior şi reflectă variaţiile neîncetate ale acestora. Impulsurile pe care ea le suferă sunt destul de imperioase pentru ca interesul personal să fie eclipsat. Nimic nu este premeditat în actele mulţimilor.

Mulţimile nu pot fi influenţate de raţionamente, iar dacă există sunt întotdeauna de ordinul cel mai scăzut. Ideile pe care mulţimile le asociază nu au decât aparenţa analogiei sau a succesiunii logice. Mulţimile sunt şocate îndeosebi de latura miraculoasă a lucrurilor. Miracolul şi legendarul sunt adevărate suporturi ale civilizaţiilor. Imaginaţia populară a fost întotdeauna baza puterii oamenilor de stat.

În mulţimi conducătorul joacă un rol considerabil , voinţa este nucleul în jurul căruia se formează şi se identifică opiniile. Conducătorii nu sunt cel mai adesea oamenii de gândire ci oamenii de acţiune. Mulţimile ascultă totdeauna de omul înzestrat cu o voinţă puternică. Indivizii reuniţi în mulţime pierzându-şi orice voinţă ei se îndreaptă din instinct spre acela spre care una.

Mijloacele de impunere ale conducătorilor în mulţime sunt: afirmaţia, repetiţia, contagiunea.

Dacă opiniile propagate prin afirmaţie, repetiţie şi contagiunea o mare putere este pentru că dobândesc acea putere misterioasă numită prestigiu, admiraţie, teamă; un fel de fascinaţie pe care o exercită asupra spiritului nostru un individ, o operă, o doctrină.

Mulţimile pot fi: mulţimi eterogene sau mulţimi omogene. Cele eterogene mai sunt la rândul lor :anonime(mulţimi din stradă –adică indivizi oarecare) şi neanonime (adunări parlamentare). Mulţimile omogene se împart la rândul lor în: secte(politice ,religioase ), caste, clase.

CLASIFICĂRI ALE GRUPURILOR

Grup de apartenenţă este grupul în care persoana există fizic, ex: familia, clasa de elevi şi colectivul de muncă.

Grupul de referinţă este grupul din care persoana împrumută valori, norme existente în grup.

Grupuri formale sunt grupurile ce se formează în baza unui document, a unei legi.

Grupuri neformale sunt grupurile ce se formează spontan având la bază anumite legi oficiale, documente. * Întru-n grup formal poate să se formeze şi grupuri neformale.

Grupuri difuze, persoanele ce se află în acelaşi timp şi spaţiu dar nu au între ele relaţii; oamenii de pe peronul unei gări.

Grup primar – număr redus de indivizi având fiecare o percepţie individualizată asupra celorlalţi: relaţii afective intense şi solidaritate, diferenţiere de roluri între membri şi construirea în comun a normelor şi credinţelor comune.

Grup secundar –sistem social sau subsistem bine structurat, dezvoltând relaţii funcţionale în interiorul unui segment al realităţii sociale, după norme juridice, economice, politice.

Asociaţiile - persoanele ce se află în relaţii nemijlocite au conducători; există o repartiţie a rolurilor dar nu au activitate comună.

Grupuri corporaţii – se bazează pe relaţii de faţă în faţă şi sunt specifice Europei de Vest.

Grupuri colective – scopul grupului nu trebuie să contravină ci să coincidă cu scopurile societăţii.