Imaginația

Imaginatie

Imaginatia ocupa o pozitie aparte pe continuumul activitatii de cunoastere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentarii, bazându-se direct pe memorie, pe de alta parte, ea deviaza traiectoria care merge spre gândire, facând o bucla.

În psihologie, imaginatia se defineste ca proces intelectual (cognitiv) de selectare si combinare în imagini noi, elemente din experienta anterioara sau de generare de imagini fara corespondent în aceasta experienta. Produsul activitatii imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte si planuri complexe, care se obiectiveaza în diferite forme – inovatii, inventii, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice, etc.

Imaginatia joaca un rol esential în activitatea umana, incluzându-se ca veriga componenta centrala a creativitatii. Ea aduce un spor considerabil la cunoasterea realitatii date si a viitorului, a posibilului.

Spre deosebire de gândire, care se încapsuleaza în reguli si norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruenta sau compatibilitatea cu realitatea obiectiva, imaginatia este libera de canoane, ea putându-se misca nu numai pe tarâmul realului perceptibil, ci si pe cel al fantasticului si fantasmagoricului. Ea nu are asadar limite, ceea ce-i confera întotdeauna o nota de inedit, de noutate.

În cursul vietii, imaginatia traverseaza o traiectorie complexa: exuberanta, irezistibila si nearticulata în copilarie, devine structurata, persistenta si orientata finalist constructiv în adolescenta, productiva si instrumentala în tinerete si slaba, rigida, la vârstele avansate. Pe masura dezvoltarii si consolidarii structurilor gândirii, imaginatia se muleaza din ce în ce mai mult pe probleme reale, integrate activitatilor sociale actuale în domeniul artei, tehnicii, stiintei.

Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizeaza, imaginatia se organizeaza în adâncime pe câteva niveluri functionale, si anume: nivelul oniric, nivelul reveriei si nivelul intentional orientat, în cadrul caruia se delimiteaza imaginatia reproductiva, imaginatia creatoare si visul de perspectiva.

Continutul informational al imaginatiei

Imaginatia este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocita, constructiva si transformatoare a datelor experientei, a cunostintelor, informatiilor stocate la nivelul memoriei sau a situatiilor si evenimentelor traite în prezent.

Imaginatia îsi extrage continuturile în cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini, idei, cunostinte sunt supuse unui proces de combinatorica imaginativa în vederea elaborarii de noi imagini, idei, conceptii. De asemenea, imaginatia îsi extrage continuturile si din zonele profunde ale inconstientului, supunându-le în timpul visului la combinari si transformari dintre cele mai variate.

În concluzie, imaginatia exploateaza datele trecutului si experienta prezenta si realizeaza o reflectare constructiva si anticipativa.

Functiile imaginatiei

Imaginatia are o functie cognitiva, ea având roluri importante în largirea sferei cunoasterii, explorând zone noi si cautând solutii noi la problemele existente. Daca gândirea adânceste sfera cunoasterii, imaginatia largeste aceasta sfera si ofera astfel gândirii noi teritorii.

Imaginatia are o functie adaptativ reglatorie, care exprima locul si rolul imaginatiei în sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativitatii. Imaginatia confera constiintei dimensiunea explorativa si creatoare.

Structurile operatorii ale imaginatiei

În calitate de proces cognitiv, imaginatia dispune de o serie de procedee de combinatorica imaginativa. Sunt operatii, procedee de lucru mintal, prin intermediul careia imaginatia intervine asupra continuturilor sale si produce modificari, transformari, aglutinari, tipizari, schematizari, rearanjari, substitutii, analogii, adaptari, etc.

Produsul imaginatiei

Finalitatea subiectiv comportamentala a imaginatiei este proiectul, o imagine noua, o noua idee, un nou aranjament, o noua configuratie. Fiecare dintre formele imaginatiei se finalizeaza în plan subiectiv într-o maniera proprie.

Astfel, visul din timpul somnului este trait ca o derulare haotica de imagini, emotii, pulsiuni, dorinte. Reveria este traita ca o derulare de imagini animate de proiecte, ipoteze si aspiratii. Imaginatia reproductiva este traita ca o desfasurare de imagini despre realitati si situatii pe care le-am perceput. Imaginatia creatoare este traita ca proiect, ca model, cu un anumit coeficient de originalitate. Visul de perspectiva este trait ca un proiect mintal al drumului propriu sau al drumului propriu al unui proiect de la imaginare la realizare.

În concluzie, produsul imaginatiei îl constituie proiectul, modelele anticipative ale realitatii.