Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud

1. Descrieți relația dintre interviu, consiliere psihologică și psihoterapie

Există un grup central de deprinderi de comunicare necesare oricărui interviu, oricărei intervenții terapeutice, astfel, intervievarea (pentru obținerea unor informații din experiența intervievatului), consilierea (psihologică, juridică, economică, educațională etc), și modalitățile mai sofisticate precum psihoterapia au la bază aceleași deprinderi fundamentale de comunicare și intervievare.(Suport de curs- Introducere în consilierea psihologică).

Dacă scopul intervievării este de natură terapeutică, atunci logica interviului de consiliere va prima, și în acest caz vom putea vorbi de o deprindere specifică consilierii, cea a structurării interviului conform cerințelor actului terapeutic.

Al doilea element central al metodei este conceptul de dezvoltare mutuală al celor implicați în cadrul unui interviu.

În fine, al treilea element fundamental care stă la baza metodei de antrenament în intervievarea decizională este acela că intervievatorii competenți urmăresc crearea unui climat de incredere in vederea realizarii schimbărilor pozitive. Astfel, se pot enunța câteva principii centrale.

Principii:

- există un grup central de deprinderi de comunicare necesare oricarui interviu.

- în procesul de intervievare se dezvoltă ambii actori

- intervievatorii competenti urmaresc crearea unui climat de incredere in vederea realizarii schimbărilor pozitive.

- intervievarea implică un echilibru delicat între cunoștințele despre

- DE CE faci interviul (legat de teoria de la baza intervenției)

- CUM îl faci (legat de tehnicile de intervievare)

- nu există o metodă sau o deprindere de intervievare care să fie potrivită în fiecare situație sau fiecărei persoane;

- ca și orice tehnologie, tehnicile de intervievare pot sprijini dezvoltarea unei alte persoane sau, greșit folosite, pot fi distructive;

- exercițiile pentru formarea deprinderilor de intervievator nu trebuie să devină un scop în sine;

- răspunsurile date de către consilier au impact asupra clientului, sugerând și întărind diferite tipuri de discurs al intervievatului, uneori fără ca însuși intervievatorul să o conștientizeze;

- luarea deciziei este actul fundamental pentru procesul de intervievare (în consilierea decizională, care este, în esență, axată pe modelul „rezolvării de probleme”)

- fiecare decizie presupune:

1. identificarea problemei

2. identificarea soluției dorite

3. generarea posibilităților de rezolvare a problemei

4. alegerea soluției pertinente din cele posibile și punerea ei în act

- consilierul trebuie să aleagă tipul intervenției cel mai potrivit din variatele modele existente

Clarificarea procesului de intervievare

Un sumar al argumentării teoretice a metodei din manualul practic menționat mai înainte și având la bază și alte scrieri ale lui Ivey (1980, 1988) este prezentat în cele ce urmează:

- toate orientările teoretice care stau la baza intervențiilor de consiliere consideră ca fiind importante o serie de dimensiuni esențiale precum ascultarea, acțiunea, și structurarea;

- diferite teorii sugerează folosirea altor cuvinte pentru descrierea aceluiași eveniment (în vederea descrierii emoțiilor, a faptelor, sau a amândorura);

- studiile indică eficiența multor din abordările din consiliere și psihoterapie, fără a înclina balanța tranșant în favoarea doar a unora din ele;

- Carl Rogers introduce pentru prima dată în contextul consilierii axate pe client [client-centered counseling] un program de formare în 3 etape:

1. ascultarea înregistrărilor unor interviuri practicate de consilieri cu și fără experiență;

2. observarea unor intervievatori cu experiență, sau participarea directă, ca și clienți, într-un interviu;

3. realizarea unor interviuri cu supervizarea directă a unui consilier experimentat (Evans et al., 1989, p. 5)

- Skinner (consiliere comportamentală)întărirea comportamentului intervievatului de către consilier se realizează începând cu simplul act de acordare a atenției prin ascultare atentă

- Analiza tranzacțională - provenind din psihanaliză, utilizează aspecte ale abordărilor precedente. Consilierul este interesat de modelul [patternul] relației, mai mult decât de relațiile interpersonale sau de comportamentul manifest.

- Psihologia gestaltista - influențează metoda de față prin tipul exercițiilor, de genul „aici și acum”, într-un format tipic de învățare experiențială.

- Consilierea decizională a fost teoretizată ca provenind de la modelul bazat pe identificarea trăsăturilor cheie și a factorilor individuali și de mediu pentru a ajuta clientul să ajungă la o decizie rezonabilă și echilibrată (Evans et al., 1989). Este un model integrativ al mai multor teorii și metode folosite in consiliere, subliniind echilibrul dintre obținerea informațiilor relevante despre client și acțiunea transformativă, terapeutică.

Din literatura de specialitate românească reținem definiția psihoterapiei dată de G.Ionescu. Acesta, abordând o „perspectivă descriptiv-comprehensivă”, definește psihoterapia „ca formă de tratament psihologic structurată în tehnici și metode, aplicată în mod deliberat, în grup sau individualizat, de către un terapeut specializat,

- omului sănătos aflat în dificultate, căruia îi conferă confort moral și o mai bună sănătate, pe care îl ajută spre o mai bună integrare;

- celui cu dificultăți de relaționare ;

- celui suferind somatic, pe care îll conduce spre alinare;

- sau celui alienat, căruia îi dezvoltă capacitatea de orientare în viață și de resocializare" (G. Ionescu, 1990, p. 24).