Istoria Psihologiei 2

Revolutia industriala din Anglia, Franta si Tarile de Jos cadru necesar de aparitie si dezvoltare a cercetarii în psihologice

Trecerea de la feudalism la capitalism s-a facut în Anglia mai repede decât pe continent, cu exceptia doar a Tarilor de Jos. Astfel revolutia engleza din secolul al XVII-lea poate fi considerata ca fiind granita între evul mediu si perioada moderna.

Revolutia industriala din Anglia (1760) a reprezentat cel mai important eveniment din viata economica a societatii capitaliste din acel timp. Acest avânt a cuprins industria usoara (textila), grea, agricultura, dezvoltarea cailor de comunicatie determinând schimbarea vietii economice si a unor relatii.

În Franta, a avut loc în anii 1789-1794 cea mai mare revolutie burgheza care a lichidat feudalismul si a deschis drumul dezvoltarii fortelor de productie ale societatii capitaliste. Transformarile social-economice din Anglia si Franta au avut o importanta europeana deoarece au influentat în mod hotarâtor dezvoltarea tarilor din întreaga lume.

O caracteristica a structurii sociale din Anglia secolele XVI-XVII a fost faptul ca nobilimea engleza era împinsa spre capitalism, apropiindu-se ca aspect social si economic de burghezie.

În suprastructura generala generata de noua baza economica apare nevoia de libertate a gândirii descatusate de constrângerile medievale, scolastice si teologice, iar inventiile tehnice si descoperirile din domeniul stiintelor naturii nu mai sunt privite doar ca speculatii contemplative. Astfel, în Anglia, libertatea de gândire era mai mare decât pe continent datorita rupturii cu biserica catolica. Oamenii de stiinta, gânditorii nu erau amenintati de inchizitie.

Stiinta era dominata de ideile filozofice mostenite de la Platon si Aristotel, elementul de baza fiind ideea generala, sarcina stiintei fiind sa degajeze conceptele, sa le clasifice si sa le explice originea. Stiinta noua cauta sa extraga prin analiza elementele simple si sa descopere legile potrivit carora ele se combina, pentru a putea produce la nevoie aceste combinatii si a stapâni natura.

1.2 Empirismul – reprezentantii marcanti si gândirea psihologica promovata de acestia

Termenul de experienta este echivalentul termenului de empirism, acesta din urma provenind din grecescul emperia si din echivalentul sau în limba latina experientia. Filozofia empirica accentueaza rolul observatiei si experientei diminuând rolul ratiunii în cunoasterea umana. Empiristii respingeau ideea ca mintea la nastere este deja dotata cu cunoastere. Empirismul modern, începând cu Francis Bacon, a fost conceput în mare parte ca metoda promitatoare pentru noile stiinte inductive.

Atât industria, cât si principalele îndeletniciri ale burgheziei aveau nevoie de tehnica, de masini si de aparate, de retete practice, eficiente dar empirice si care nu erau considerate ca stiinta.

Se simtea nevoia unei noi stiinte si a altei metode stiintifice decât aceea a subtilelor argumentatii scolastice.

Francis Bacon (1561–1626) a fost teoreticianul noii stiinte, încercând o reforma ce cuprindea o noua metoda ridicând valoarea stiintei prin puterea care ne-o da asupra naturii. El sustinea existenta identitatii dintre stiinta si puterea omeneasca afirmând ca ideile lui Aristotel sau Platon au fost doar piedici pentru progresul cunoasterii umane. Cea mai cunoscuta lucrare a lui Bacon, „Novum Organum”, ce înseamna noul instrument al mintii, a fost publicata în 1620.

Bacon sustine ca stiinta adevarata este cu totul altceva decât „vorbaria scolastica”, ea trebuie sa fie practica si sa serveasca umanitatea. El considera ca adevarata carte ce trebuie descifrata este natura. Filozofia lui Francis Bacon se îndreapta spre fapte, fiind o filozofie a experientei iar metoda recomandata fiind inductia. Aceasta metoda descrisa pentru prima data de Bacon sta la baza dezvoltarii stiintei experimentale. [...]

Într-un secol de framântari sociale si în cursul unei vieti agitate, Bacon a fost continuu preocupat de problema reformarii stiintei. El îl considera pe Platon un „îngâmfat” si pe Aristotel un „sofist dezgustator”. În opinia lui rationamentul sau silogismul, nu este un mijloc de descoperire a adevarului ci doar un mod expunere a unui adevar cunoscut. Varietatea si continua schimbare a naturii impune observarea si experienta ca mijloace de cunoastere a fenomenelor.

Cunoasterea directa a naturii este împiedicata ca de o perdea de anumite fantome, deformari, dintre care unele se datoresc prejudecatilor iar altele imperfectiunii spiritului omenesc. Aceste fantome sunt numite de Bacon: idola mentis si le examineaza drept cauze ale erorii. Cele trei categorii de idoli sunt: idola tribus, fantomele speciei omenesti, defectele spiritului uman. Noi, ca oameni, avem o inertie a mintii noastre, o lene a gândirii care ne face sa generalizam pripit si astfel se nasc superstitii si prezicatori. Asa s-a nascut magia, cabala care prin combinatii de numere îsi închipuie ca pot stapâni universul, sau astronomia antica ce atribuie astrilor o miscare circulara fiind considerata ca perfecta.

Pe lânga acest fel de deformari comune tuturor oamenilor, exista si altele ce provin, din natura proprie a fiecarui individ, din educatia pe care a primit-o si conditiile în care traieste. Omul e închis ca într-o caverna de propriile lui deprinderi. Aceste deformari sunt fantomele pesterii: idola specus. Alta sursa de erori sunt fantomele pietei: idola fori, prin care se înteleg obisnuintele de limbaj ale oamenilor. Cel de-al patru-lea tip de fantome sunt fantomele teatrului: idola theatri care provin din prestigiul teoriilor filozofice din trecut. . Idolii teatrului ai lui Bacon provocau individul sa evite acceptarea cu usurinta a autoritatii.

Bacon credea ca scepticismul era depasit total si ca facea parte din anumite erori intelectuale pe care le fac si altii. De exemplu, scepticilor le place sa demonstreze natura iluzorie a anumitor tipuri de informatie senzoriala. Bacon a acceptat faptul ca erau într-adevar iluzii, dar iluziile demonstrate erau înlesnite de o selectie atenta a materialelor. El a argumentat ca demonstratia existentei iluziilor nu justifica un atac asupra tuturor informatiilor senzoriale. În apararea validitatii informatiei senzoriale Bacon a aratat ca se pot folosi instrumente ca ajutoare pentru simturi si care pot corecta informatia asa cum este ea prezentata de simturi. Mai mult, el a afirmat ca un tip de informatie senzoriala poate fi folosit pentru verificarea altui tip.

Bacon nu a lasat posteritatii o descriere explicita si coerenta de metodologii stiintifice, dar a alocat suficiente comentarii acestui subiect astfel încât sa faca posibil ca noi sa construim o concluzie din credintele sale. Este de retinut faptul ca Bacon era constient ca face o afirmatie profetica în ceea ce priveste metoda stiintifica. Anticiparea asupra evolutiei metodologiei sale este ilustrata în afirmatia conform careia „arta descoperirii poate sa avanseze o data ce descoperirile avanseaza”.