Istoria Psihologiei

Psihologia nu poate fi studiata fara a avea cunostinte de filozofie, teologie, fiziologie, medicina. Nu într-atât încât sa fie acoperite aceste domenii în întregime ci atât cât sa fie cunoscuta cronologia descoperirii „bazelor” ce au dus la definitivarea psihologiei ca stiinta de sine statatoare. Psihologia se afla peste tot în jurul nostru si ne ajuta sa întelegem mai bine fiinta umana. Oamenii îsi modeleaza cea mai mare parte a experientei în timpul vietii fie acasa, la scoala, în timpul liber. Cu totii facem psihologie mai mult sau mai putin empiric sau stiintific atunci când conversam cu o persoana, când decidem cu ce lucru ne îmbracam, când luam o decizie despre care stim ca-i afecteaza pe cei din jurul nostru. Problema este ca o facem mai mult sau mai putin inconstient.

Psihologii sunt interesati sa învete despre mintea omeneasca, investigheaza experiente umane, procese psihologice, construiesc modele psihologice. De asemenea, ei sunt foarte atenti la metodele de cercetare pe care le utilizeaza, pentru a fi siguri ca aduna informatii cât se poate de precise. Unii psihologi folosesc experimentele în laborator sau în viata reala; unii efectueaza studii bazate pe observatie, unii lucreaza cu animale, iar altii realizeaza studii de caz pentru a examina individul în profunzime. În prezent toti psihologii sunt preocupati sa se asigure ca lucreaza sistematic si stiintific deoarece trebuie sa elimine cât mai mult posibil erorile propriilor credinte sau idei.

Psihologia este un domeniu vast, aparut la confluenta multor domenii si delimitat în timp de necesitatile aparute odata cu dezvoltarea stiintei si a omului. Studiul istoriei psihologiei este de maxima importanta deoarece aduce în fata noastra întreaga lupta evolutiva de-a lungul mileniilor cu cunoasterea si convingerile omului. Ceea ce a fost la început mit si legenda, a devenit istorie, apoi, filozofie si stiinta. Fiecare descoperire din filozofie, medicina, matematica, fizica este azi piatra de temelie pentru un domeniu nou, de sine statator numit psihologie.

Dupa Nick, Hayes si Sue Orrell (1993) exista în prezent sase abordari principale ale psihologiei:

– abordarea behaviorista (comportamentala) ce examineaza modul în care mediul influenteaza comportamentul;

– abordarea cognitiva – ce se refera la studiul proceselor noastre mentale considerând ca pentru a întelege modul în care actioneaza oamenii este necesar sa întelegem felul în care gândesc ei, memoreaza si argumenteaza;

– abordarea biologica – se orienteaza în cercetare pe modul în care procesele fiziologice interne si structura genetica influenteaza comportamentul uman;

– abordarea sociala – se bazeaza pe studiul relatiilor si interactiunilor umane în grupuri sociale;

– abordarea dezvoltarii – modul în care oamenii se modifica de-a lungul timpului, odata cu dezvoltarea si diversificarea mediului social, tehnologic, biologic;

– abordarea umanista – pune în centrul atentiei omul si experienta sa, analizând dezvoltarea umana din punctul de vedere al dezvoltarii personale si a experientei sale subiective.

Astfel cei trei factori: ereditatea, mediul, educatia, în dezvoltarea umana ne trimit în timp la cunoasterea istoriei umane; a filozofiei pâna la egipteni si vechii greci. Transmisia genetica (modalitatea prin care dobândim însusiri genetice de la parinti dar si stramosii nostri) este întarita de transmisia cunostintelor si descoperirilor efectuate de mii de ani.

Fara o dezvoltare a contextului socio-cultural si istoric nu ar fi existat dezvoltare a omului deoarece omul este determinat istoric si cultural de mediu, el nu poate trai izolat.

Acest curs de istorie a psihologiei este menit sa ilustreze atât evolutia cronologica a dezvoltarii gândirii umane pornind de la filozofie pâna la ultimele descoperiri stiintifice cât si modul în care psihologia a evoluat o data cu trecerea timpului de la „gândirea si simtirea filozofica” la ceea ce azi este stiinta de sine statatoare „psihologie”.

1.2 Abordarea istoriei psihologiei din punctul de vedere al necesitatii studiului ei

Ca stiinta de sine-statatoare, psihologia are putin mai mult de 100 de ani, dar domeniile studiate de psihologi au preocupat imaginatia umana cu multi ani înainte de debutul psihologiei ca stiinta de sine-statatoare. O abordare detaliata a istoriei psihologiei ne duce pâna la filosofii, teologii sau oamenii de stiinta ai unor perioade premergatoare. La ei întâlnim unele dintre cele mai interesante speculatii privind dereglarile mintale, sentimentele, motivatia, senzatia, perceptia, învatarea precum si alte domenii care vor fi mai apoi incluse în disciplina numita psihologie. Examinarea începuturilor gândirii psihologice în scrierile gânditorilor antici creeaza o premisa importanta care a îmbogatit semnificativ psihologia moderna.

Vom examina probleme asociate cu studiul istoriei: “Practic la ce foloseste studiul istoriei? Ce este istoria? Poate un istoric sa ofere mai mult decât o parere personala? Exista vreun model pre-definit sau vreo directie anume pe care trebuie sa o urmeze istoria?” Acestea sunt câteva dintre întrebarile abordate în acest capitol. Elaborarea unor întrebari de o asemenea profunzime despre istorie face studiul ei cu atât mai interesant.

Cei care au studiat istoria au sugerat anumite scopuri ale aceste discipline. Exista numeroase argumente pentru studierea istoriei psihologiei. Astfel unele dintre cele mai importante sunt:

1. Istoria reprezinta o cheie pentru a întelege si descifra viitorul

Sigmund Freud (1927-1961) a mentionat in cartea „ Viitorul unei iluzii” ca “(cu cât) stim mai putine despre trecut si prezent, cu atât mai nesigura va fi judecata noastra despre viitor”.

Thomas Jefferson a spus ca “istoria, prin pretuirea oamenilor trecutului, ii va ajuta pe acestia în experienta lor despre alte timpuri si civilizatii.” Ideea acestor citate este ca exista un model în istorie, care interpretat corect, se poate dovedi crucial în întelegerea si controlarea prezentului si a viitorului. Utilitatea studiului istoriei psihologiei este pentru cei ce stiu istoria psihologiei ca ar putea de asemenea sa înteleaga mai bine tendintele si dezvoltarile actuale, precum si eventualele directii din viitor.

2. Istoria reprezinta o contributie la educatie

Alt scop al istoriei este contributia sa la o perspectiva liberala si informata. Robert I. Watson (1966), un cunoscut istoric al psihologiei, remarca odata ca istoria ajuta la depasirea “prejudecatilor înguste, provinciale, de clasa, sau regionale.” Un avantaj al istoriei este ca ajuta omul sa se integreze si sa-si creeze o viziune a vietii imposibila prin alte mijloace. Cunoasterea istoriei unei anumite discipline usureaza întelegerea influentelor, dezvoltarilor si relatiilor astfel încât viziunea noastra este mult mai completa si sistematizata. O astfel de reusita poate fi atât de satisfacatoare încât sa nu mai fie nevoie de vreun alt motiv pentru studiul istoriei.