Logopedie

1. Etiologia tulburărilor de limbaj

1.1 Factori ce acţionează înainte de naştere prenatali, sunt asemănători cu cei care determină şi alte tipuri de handicapuri

1.2 Factori perinatali, naşterile grele şi prelungite cu afectarea sistemului nervos central, naşterile precipitate, cele premature, asfixieri, hemoragii

1.3 Factori postnatali

1.3.1 Cauze organice

a. centrale, se referă la structuri cerebrale particulare, ele determină tulburări de limbaj severe cec tind să afecteze atât aspecte impresive cât şi expresive ale limbajului

b. periferice , afectează dimensiunea expresivă a limbajului, traumatisme mecanice, anomalii dento-maxilo-palatile, prognatism, retrognatism, infecţii, intoxicaţii, boli ale primei copilării.

1.3.2 Cauze funcţionale, afecţiuni ale sferei senzorio-motorii cu afectarea oricărei componente a pronunţiei (inspir-expir, fonaţie şi articulaţie), dereglări ale echilibrului dintre excitaţia şi inhibiţia corticală, insuficienta dezvoltare a auzului fonematic

1.3.3 Cauze psihoneurologice, tulburări de limbaj asociate unor tulburări neurologice

1.3.4 Cauze psihosociale

a. metode greşite de educaţie

b. menţinerea obişnuinţelor deficitare

c. imitaţia greşită

d. stresul şi oboseala (balbismul, destructurarea gramaticală)

2. Clasificarea tulburărilor de limbaj

- o clasificare este făcută Emil Verzea, el utilizează criteriul simptomatologic etiologic,

psihologic şi parţial lingvistic

2.1 Tulburări de pronunţie sau articulaţie:

- DISLALIA

- RINOLALIA

- DIZARTRIE

2.2 Tulburări de ritm şi cadenţă a limbii:

- BALBISM

- LOGONEVROZA

- TAHILALIA

- BRADILALIA

- AFTONGIA

- Tulburări COREICE

- TUMULTUS SERMONIS

2.3 Tulburări ale limbajului scris-citit

- AGRAFIA şi/sau ALEXIA

- DISGRAFIA şi/sau DISLEXIA

2.4 Tulburări de voce:

- AFONIA

- DISFONIA

- FONASTENIA

2.5 Tulburări polimorfe ale limbii:

- ALALIA şi AFAZIA

2.6 Tulburări de dezvoltare a limbii:

- RETARDUL VERBAL

- MUTISMUL PSIHOGEN

2.7 Tulburări de limbă bazate pe disfuncţii psihice:

- DISLOGII

- JARGONOFAZII

- ECOLOLALII

- BRADIFAZII

- în ceea ce priveşte diagnosticul tulburărilor de limbaj au semnificaţie logopedică după

vârsta de 3 ani, anterior vârstei de 3 ani tulburările sunt considerate fiziologice şi atrag atenţia doar în măsura în care există în antecedente un alt caz pe linie directă, genetică, pe tulburări de limbaj.

1. DISLALIA

Tulburarea de pronunţie este cea mai frecventă, din punct de vede etiologic şi gravităţii

avem:

- sferică

- socio-psihică, la primele două se remarcă tulburări ale articulaţiei sub aspectul formei

- organo-funcţională, este afectată atât forma cât şi simbolistica verbală

Este o abatere de la pronunţia standard şi constă în:

- omisiuni de sunete, silabe, cuvinte

- inversiunea sunetelor în cuvânt

- substituirea, deformarea sau adăugarea de sunete după următoarele principii:

- sunt mai frecvent afectate sunetele care presupun o modulare mai fină a aparatului fono-articulator şi avem consoana R şi familia cuvintelor siflante şi şuierătoare (S, Ş, T. Ţ)

- tind să fie afectate sunetele care apar mai târziu în dezvoltarea ontogenetică a copilăriei

- frecvenţa dislaliei depinde de specificul limbii materne, în limba română 20% din copiii de vârstă şcolară au dislalie procentul creşte la preşcolari.

- În dislalia pură vocalele nu sunt afectate, când dislalia se asociază cu rinolalie sau disartrie apar afectări ale vocalelor

- Diagnosticul de dislalie trebuie stabilit după vârsta de 3/4 ani, până atunci dislalia este fiziologică fiind datorată nedezvoltării aparatului fono-articulator şi nedezvoltării sistemelor cerebrale implicate în vorbire. Când aceste limite dispar se constată şi dispariţia dislaliei. Există şi situaţii când o dislalie fiziologică se transformă în una patologică ea devenind o deprindere greşită. În cazul în care este vorba de un băiat şi există antecedente de tulburări de vorbire în familie (mai ales tată) atunci se recomandă terapie logopedică timpurie anterior vârstei de 3/4 ani.

- Terapia dislaliei cu metode corective din ale limbi nun dă rezultate pozitive.