Metode de Descriere și Analiza a Muncii Specifice Psihologiei Muncii

1. Cunoaşterea de către psiholog a activităţii studiate:

Psihologul trebuie să-şi însuşească o serie de cunoştinţe despre:

- modul de organizare a instituţiei

- descrierea proceselor tehnologice

- natura şi particularităţile sarcinilor de muncă

- tipul şi caracteristicile echipamentelor tehnice

- caracterul producţiei (continuu, de serie, unicat)

- gradul de mecanizare şi automatizare a proceselor tehnologice

- condiţii de microclimat (temperatură, zgomot, vibraţii, umiditate, etc)

- regimul de lucru: programul de activitate, pauzele în timpul producţiei, munca în schimburi, regimul liber/ impus de tempoul activităţii

- locul meseriilor în ierarhia profesiunilor

- relaţiile dintre posturile de muncă

- caracteristicile resurselor umane:gradul de calificare a personalului, activitatea compartimentelor de personal, de protecţia muncii, cabinetul medical, etc

- identificarea simptomelor de întrerupere a procesului de producţie, de apariţie a erorilor, incidentelor şi accidentelor de muncă

2. Studiul documentelor sistemului: presupune studiul documentelor existente precedat/ însoţit de vizite în instituţia respectivă, şi anume :

- fişele posturilor de muncă

- instrucţiunile tehnice

- instrucţiunile de protecţia muncii (fişele de incidente şi accidente)

- planurile de pregătire profesională

- date statistice

- proiecte, scheme, etc

3. Metoda timpilor şi a mişcărilor (MTM): este o metodă folosită mai ales în analiza şi diagnoza activităţilor manuale şi mecanizate şi constă în descompunerea mişcărilor complexe în mişcări elementare sau gesturi şi evaluarea duratelor acestora. Această metodă urmăreşte eliminarea mişcărilor inutile şi se face pentru organizarea şi redistribuirea mişcărilor pe membrele superioare şi inferioare, reducerea timpilor de execuţie, creşterea calităţii execuţiei şi reducerea efortului fizic.

4. Metoda incidentului critic: a fost elaborată de J.L Flanagan (1954) şi urmăreşte detectarea unor comportamente mai puţin obişnuite din punctul de vedere al sarcinilor prescrise şi al rezultatelor obţinute. Incidentul critic se referă la aspectul excepţional, pozitiv sau negativ al comportamentului sau rezultatului muncii.

Pot exista mai multe tipuri de incidente relative la (J. Leplat, X.Cuny, 1977):

1. echipamente şi materiale (randament scăzut al unui motor, uzura unei

piese, sisteme de frânare insuficiente)

2. mediul muncii (spaţiu de muncă redus, creşterea nivelului de zgomot, iluminat

necorespunzător)

3. sarcina de muncă (modificarea ritmului execuţiei, suplimentarea sau

eliminarea unor operaţii, executarea de operaţii care nu au fost prescrise,

modifcarea orarului de muncă)

4. personalul muncitor (calificare insuficientă, stare de sănătate alterată,

efectivul echipei modificat)

5. Metoda analizei erorilor: erorile reprezintă abateri de la normele prestabilite cu efecte negative asupra postului şi chiar asupra sistemului om-maşină-mediu de muncă. Cosecinţele erorilor sunt: rebuturile, incidentele şi accidentele de muncă. Erorile pot fi consecinţa executării unei acţiuni incorect formulate, nereuşita în îndeplinirea unei acţiuni

cerute, efectuarea unei acţiuni în afara fazei operaţionale sau realizarea unei acţiuni necerute.

Persoanele pot fi cauza erorilor prin: nerespectarea procedeelor stabilite, analize incorecte sau raţionamente eronate asupra unor situaţii de muncă, interpretare inadecvată a informaţiilor, atenţie insuficientă, calificare insuficientă, pregătire profesională inadecvată postului, stres, etc.

6. Lista de control (check-list-ul) conţine seturi de întrebări cu ajutorul cărora se evaluează gradul de adecvare a sistemului sistemul om- maşină- mediu la anumite criterii. Se utilizează pentru proiectarea echipamentelor sau a activităţii pe post.

7. Analiza postului:

Postul poate fi definit ca:

- grupă de activităţi căreia îi sunt asociate îndatoriri, sarcini, şi responsabilităţi de îndeplini (Mathis R., Nica P, 1989)

- ansamblul obiectivelor, sarcinilor, autorităţii şi responsabilităţilor care revin spre exercitare, în mod permanent unei persoane din cadrul unei instituţii (Manolescu, 2001)

Analiza de post este un proces de identificare sistematică a sarcinilor, îndatoririlor, şi responsabilităţilor postului, precum şi a calificării necesare titularului pentru a fi performant.