Metode în Psihologie

CURS NR.1

METODE IN PSIHOLOGIE

I. PARTICULARITĂŢI ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ ÎN PSIHOLOGIE

1.1. Introducere

În acest curs, ne vom ocupa de unele aspecte teoretice şi practice implicate în cercetarea psihologică şi, în mod special vom trata diversitatea modalităţilor prin care psihologii adună datele. Vom începe prin a ne referi la unele probleme pe care le ridică psihologia ca ştiinţă. Este de domeniul evidenţei că în psihologie, modul de abordare, de studiu se schimbă în permanenţă, că apar noi opinii despre psihologie, iar eclectismul metodelor întrebuinţate în cercetare a devenit un truism. Toate acestea constituie probleme specifice ale psihologiei ştiinţifice în comparare cu alte ştiinţe. Ne vom ocupa în continuare de principalele metode de cercetare folosite în psihologie luând totodată în considerare şi unele probleme pe care acestea le implică.

1.2. Psihologia şi metodele ştiinţifice

Cercetările în domeniul psihologiei ne atenţionează că trebuie să fim foarte vigilenţi atunci când colectăm în mod sistematic date despre condiţia umană. Ca fiinţe umane, noi putem avea idei preconcepute înrădăcinate adânc în sinele nostru profund şi am putea avea tendinţa de a generaliza pornind chiar de la propria noastră experienţă. Suntem unici şi, prin urmare, avem experienţe unice de viaţă, unele dintre acestea pot fi chiar atipice. E posibil să vedem în exteriorul nostru exact ceea ce ne aşteptăm noi să vedem, studiile asupra percepţiei şi memoriei vin în sprijinul acestei aserţiuni. Alteori se întâmpla exact ceea ce am presupus că se va întâmpla deoarece „profeţiile se împlinesc”. Aceasta este posibil deoarece expectaţiile noastre pot deveni predicţii, ceea ce ar putea însemna că ajungem în situaţia să determinăm anumite fapte să se întâmple tocmai pentru că avem convingeri puternice în acest sens şi ne aşteptăm ca ele să se împlinească.

O întrebare firească se ridică: cum am putea detecta ideile preconcepute pe care le avem, astfel încât acestea să nu altereze cercetarea? Adesea prejudecăţile sunt inconştiente, pentru a le aduce în conştient este nevoie de travaliu şi efort. Este adevărat ca unele din acestea au ajutat oamenii de-a lungul existenţei lor să supravieţuiască evidenţiind flexibilitatea şi adaptabilitatea fiinţei umane. Deşi nu sunt în totalitate nocive, prejudecăţile, reprezentările şi stereotipurile sociale ridică totuşi anumite probleme în înţelegerea psihologiei umane.

Filosofia, literatura, istoria, arta, au descris acţiunile umane de-a lungul secolelor făcând chiar speculaţii pe marginea psihologiei umane. Uneori, au reuşit să aducă anumite clarificări preţioase asupra evenimentelor, dar ele nu ne pot furniza o înţelegere sistematică şi încredere asupra tratării acestora. Aceasta se întâmplă tocmai datorită acestor prejudecăţi înrădăcinate în inconştientul nostru care se afirmă cu tărie afectând modul nostru de raportare la contextele naturale.

Psihologia ca ştiinţă, a apărut pentru prima dată în ce-a de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Încă de la început, cercetătorii au conştientizat faptul că activitatea lor necesită atenţie în legătură cu colectarea datelor despre condiţia umană, cu tratarea adecvată a acesteia, concluziile pe care le extrag şi respectul necondiţionat pentru OM.

1.3 Obiectivele cursului

În cercetarea ştiinţifică din domeniul psihologiei identificăm următoarele obiective principale:

1. Transformarea studenţilor din consumatori de cunoaştere psihologică în producători ai acesteia, ceea ce implică formarea unor abilităţi de cercetare, respectiv cunoaşterea unor metode de cercetare şi interpretare a datelor obţinute în urma aplicării instrumentelor pe loturile de subiecţi.

2. Studiul metodologiei ştiinţifice respectiv metode, procedee, suport statistic, oferă posibilitatea înţelegerii şi evaluării cercetărilor realizate de altcineva. Există şi alte surse alternative la cercetarea ştiinţifică: simţul comun, arta, literatura, etc.