Metode în Sociologie

CURS NR.1

Metode de realizare a explicatiei in stiintele sociale

1.Metoda comparativa.

2.Metoda istorica.

3.Metoda genetica.

4.Metoda functionala. Notiunea de functie. Reprezentanti (B. Malinowski, R.K. Merton). Functionalism si cauzalitate. Functionalism si ideologie.

5.Structuralismul. Notiunea de structura. Definitii. Principalele conceptii.

Structuro-functionalismul.

6.Analiza sistemica. Definitii si orientari. Extensiunea si limitele utilizarii analizei sistemice.

7.Metoda dialectica. Dialectica si empirism. Limitele metodei dialectice.

Metoda, ca mijloc de descoperire a unui aspect al adevarului, de a raspunde mai exact intrebarii cum?, este legata problemei explicatiei. Expunerea diverselor metode se loveste de ambiguitatea adesea subliniata a notiunii, dar si de diferentele de nivel la care acestea se situeaza, de amploarea explicatiilor pe care acestea le vizeaza si, in sfarsit, de diversele momente ale procesului de cercetare carora li se aplica.

Demersurile intelectuale cele mai importante, care prezinta tipuri de explicatie mai mult sau mai putin complete si care, din aceasta cauza, sunt adesea numite metode, sunt:

1. Metoda comparativa.

2. Metoda istorica.

3. Metoda genetica.

4. Metoda functionala.

5. Structuralismul.

6. Analiza sistemica.

7. Metoda dialectica.

1. Metoda comparativa.

Istoric.

In opinia primilor sociologi organicisti, societatea nu poate fi supusa studiului metodei experimentale. Ramânea astfel metoda comparativa. Imposibilitatea experimentarii a facut din comparatie unica modalitate permitand sociologului sa analizeze concretul, sa evidentieza elementele constante, abstracte si generale, în abordarea explicatiei sociologice.

Caracteristicile metodei.

Metoda comparativa tinde a sistematiza o tendinta naturala a spiritului nostru: impulsul (natural si spontan) ce ne impinge sa comparam ceea ce vedem.

1. Metoda comparativa nu dipune de o procedura tehnica proprie si este utilizata de toate stiintele sociale.

2. Este folosita in toate etapele cercetarii.

3. Isi gaseste locul la toate nivelele cercetarii.

Limitele metodei.

1. Rigurozitate redusa atat a definitiei cat si a metodei.

2. Adesea este evocata metoda comparativa fara a se preciza conditiile elaborarii tipurilor sau elementelor de comparare.

3. Problemele conditiilor de validitate: care sunt criteriile de comparatie valabile, ce unitati de comparare ar trebui alese, cum sa fii sigur ca sunt comparate elemente asemanatoare.

Progrese recente.

Absoluta extindere a notiunii de comparatie isi are originea in imperfectiunile sale. Dezvoltarea cercetarilor la nivel international a suscitat o ameliorare a metodei in ceea ce priveste rigurozitatea ei: folosirea indicatorilor internationali, utilizarea informaticii, ceea ce a facilitat lucrul cu o masa importanta de informatii, dar mai ales a obligat la o normalizare a datelor culese si a permis constituirea arhivelor, ca izvor important pentru analize secundare si comparatii internationale.

Unificarea Europei implica cercetari comparative.

Concluzii.

Metoda comparativa este utila, insa validitatea sa depinde de rigurozitatea cu care sunt definiti termenii.

Fiind un mijloc de a descoperi raporturi, metoda poate suscita ipoteze, insa nu poate constitui prin ea insasi o veritabila explicatie, atasata unei teorii.