Metodologia Cercetării

1. Problematici metodologice

Omul este fiinta care în viata de relatie depinde în mod esential de ceilalti si în

virtutea acestui fapt formarea, fiabilitatea si vocatia sa nu pot fi explicate în afara

acestui aspect. Individul se formează si îsi dezvoltă personalitatea în cadrul unui

proces continuu de asimilare a experientei sociale într-o diversitate nelimitată de

continuturi si forme. Întelegerea pozitiei sale în diferite situatii si a adecvării

răspunsurilor sale, înseamnă surprinderea modului în care se prelucrează informatiile

furnizate de mediul înconjurător. Perceperea celuilalt e mult mai bogată în continut si

încărcătură afectivă. Imaginea noastră despre celălalt nu poate corespunde decât

partial realitătii. Caracterul interactiv al perceptiei altei persoane este o sursă de

distorsiune, iar în relatiile de interactiune cu semenii sunt antrenate conjunctural

componentele naturii psihosociale ce pot fi exprimate în situatia respectivă. Analizat

în totalitatea sa ca fiintă psihosocială omul nu va putea fi înteles decât prin abordări în

multiple planuri (cu tehnici variate si complexe de examinare).

În realizarea obiectivelor stiintifice ale psihologiei metodele la care apelează

detin un loc important. În ultimul timp se urmăreste o explicatie cât mai riguroasă si

mai exactă a cunoasterii si descoperirii stiintifice ceea ce a condus la formarea,

transformarea si perfectionarea continuă a metodei stiintifice.

2. Delimitarea conceptuală

2

În orice demers stiintific, cercetătorul directionează cercetarea prin prisma

principiilor teoretice si stiintifice de la care porneste, al căror adept este. Fiecare

scoală sau orientare îsi are propria metodologie de cercetare. Răspunsurile la toate

aceste întrebări deschid drumul către noi probleme: ce se întâmplă; ce semnifică, care

sunt determinantii functionali ai comportamentelor etc. În unele conceptii

metodologice este considerată identică cu modelul de cercetare dintr-un studiu

incluzând informatiile si metodele utilizate pentru verificarea ipotezelor propuse

generând confuzie deoarece pot exista tot atâtea metodologii câte proiecte de

cercetare există. Pe de altă parte metodologia este construită pe baza principiilor

teoretice, oferind un ghid de cercetare, astfel încât ea rezultă din teorie si nu din

modelul ce cercetare. Culegerea datelor s-a perfectionat în ultimul timp cu ajutorul

tehnicii. Mărimea si natura unitătilor alese poate fi variabilă în functie de scopurile

urmărite. Alegerea cercetătorului si practicianului a unor metode de investigatie este

conditionată de: fidelitatea procedeului – două persoane abordând aceeasi temă prin

aceleasi metode trebuie să ajungă la rezultate similare, precum si de economia

procedeului – interesul obtinerii rezultatului să fie în raport cu eforturile angajate.

Metoda nu este numai un simplu instrument de obtinere a unor date ci si un demers

logic ce deschide calea cunoasterii. Metoda de cercetare reprezintă modul specific de

investigare al realitătii si scopul cunoasterii si transformării ei, având un caracter

instrumental de interventie, de informare, interpretare si actiune. B.D.Shmith

caracterizează metoda stiintifică: ca fiind sistematică, formală si obiectivă urmărind

seturi de reguli prin care se mentine formalitatea stiintifică; este precisă pentru că

măsoară cu atentie observatiile, conducând la reproductibilitate ceea ce îi conferă

acuratete si sens.Metoda se conturează din permanentele întrebări – provocări ale unei

cercetări stiintifice, în care se găseste „amprenta” personalitătii cercetătorului. Ea

contribuie la descoperirea stiintifică prin demonstrare. Metodele în cursul evolutiei

stiintei s-au clasificat în functie de perioadele de timp necesare în cercetarea unei

metode: transversale – care se doresc descoperitoare între aspecte fenomene la un

moment dat si metode longitudinale – desfăsurate pe perioade lungi de timp (folosite

3

în studiul de caz, biografia). Metodele în stiintele sociale si comportamentele în

functie de numărul unitătilor sociale luate în studiu pot fi: metode statistice (anchete

socio-demografice, sondaje de opinie etc.) si metode cazuistice – constituind studiul

integral al câtorva unităti (biografia, studiul de caz) (Chelcea 1995).