Neuropsihologie

I. OBIECTUL NEUROPSIHOLOGIEI

Obiectul neuropsihologiei: 1. Introducere în neuropsihologie; structura nervoasa si cea psihica; procese nervoase si procese psihice; 2. Viziuni asupra organizarii neuropsihologice a vietii: punctul de vedere mecanicist; punctul de vedere vitalist; punctul de vedere cibernetic.

1. Introducere în neuropsihologie

Nevoia iminenta de “palpare” a psihicului, de patrundere la nivelul mecanismelor acestuia, de cunoastere a radacinilor sale natural istorice, a suportului material organic care face posibila producerea actului psihic - o problema profesionala vitala pentru studentul de anul I în psihologie, spre a putea indica cu aceasi obiectivitate obiectul sau profesional si de a se putea totodata distinge de colegii sai de la facultatile tehnice, medicina, limbi straine sau teologie.

Psihicul ca realitate substantiala de constiinta, una analoaga prin care ionii de sodiu se asimileaza în forta energetica în organism. Necesitatea de a surprinde realitatea functionala a semnelor, cu descrierea substantialitatii fizice si psihice a deplasarii unei vietati dintr-un loc în altul: cu ce “mijloace” psihice în plus sunt dotate animalele superioare, pentru ca la ele deplasarea în sine fizica sa se poata completa cu acte cu o bogata substantialitate subiectiva. Schimburile functionale realizate pe acest plan superior au un pronuntat caracter coordonat, ceea ce face posibila realizarea de miscari de deplasare de complexitati diferite.

Natura substantial subiectiva a deplasarii; directionalitatea în deplasare; “anticiparea” obiectivului; deplasarea cu un “scop” este diferita de deplasarea simpla fizica; Problemele de “gospodarire” superioara si de interiorizare a miscarilor de deplasare: suportul nervos pe care o asemenea realitate substantiaa o presupue.

Problemele de filogeneza a SNC; coordonarea suportata de structurile SNC; care sunt acele structuri posibile a se afla în prelungirea celor proprii ale SNC, problemele deplasarii solutionate prin mecanismele SNC; ce probleme substantiale simple înca nu pot pot fi explicate prin mecansimele SNC : 2x2 = 4

Diciplina stiitifica care se ocupa de studiul suportului organic al activitatii psihice: neuropsihologia. Dar cu ce mai putin ar putea fi aici invocate endocrinologia, morfologia etc. – complexitatea originilor organice ale vietii psihice. Dezvoltarea superioara a SNC, ca loc de realizare a medierii realtiilor organismului cu mediul, confera generic neuropsihologiei prioritate.

Viziunea neuropsihologica asupra radacinilor organice ale vietii psihice; cu ce se completeaza ea cu viziunea neilogica, cu cea psihiatrica - “pacatul” epistemologic de care acestea sufera. Un fenomen simtomatic: majoritatea cursurilor de neuropsihologie care se predau în tara dau sa sufere de acest pacat; sunt cursuri pe care le tin medicii, practicieni în spitale, pe care-i înabusa diversitatea fenomenala patologica. Ori substantialitatea vietii psihice este ceva mai mult decât ce ne este dat sa aflam prin “boala”, prin starea maladiva cauzata prin defectarea unuia sau altuia din segementele SNC, si nu numai.

Ca sa contrazicem opinia marelui savant Gh Marinescu: nu numai psihologul trebuie sa se bucure si sa fie onorat de faptul ca neurologul (sau psihiatrul) calca domeniul psihologiei, ci si neurologul trebuie sa traiasca aceleasi sentimente când psihologul cuteaza sa calce domeniul neurologiei sau psihiatriei. Chiar daca din cele 17 miliarde de celule nervoase ale creierului uman, în mod curent sunt folositi în activitatea psihica doar 4% - “paradoxul evolutiei mentale”.

2. Viziuni asupra organizarii neuropsihologice a vietii

2.1. Punctul de vedere mecanicist. Este cel mai la îndemâna; constituentii masinariei psihice reprezinta elemente neanimate, cu nimic diferite de cele ale motorului unei masini.; sistemul functioneaza pe baza legilor mecanicii, adica hrana este ingerata, spre a fi folosita ca sursa energetica pentru pornirea si exploatarea motorului masinii, etc. O perspectiva de gândire de unde este exclusa problema autoreglarii, a autoreproducerii sistemului, a dezvoltarii unei griji pentru progenitura , toate anevoios raportabile la conditiile variabile ale mediului. Ce mai devin aici “constituentii masinariei psihice” ? Apelul aici la interventia unor forte de natura teleologica devine iminenta. Fara asa ceva sufletul si spiritul devin inexplicabile. Dar atunci iesim din cadrul stiintelor naturii.

Radacinile filozofice adânci ale explicatiei mecaniciste. Pretext pentru a ne aduce aminte de Democrit, de Newton cu deosebire. Atractivitatea explicatiei mecaniciste, si totusi relativitatea ei. De la mecanica lui Newton la câmpul electromagnetic a lui Maxwell, la descoperirea naturii cuantice ambivalente particulare si energetice a luminii de catre Planck, la demonstrare echivalentei dintre materie si energie de câtre Einstein - unde lumina poate fi subiect al efectelor gravitationale, la modelul cvasi-mecanic de explicare a atomiclor de catre Rutherford si unde electronii se rotesc în jurul nucleului într-o maniera asemnatoare în care se rotesc planetele în jurul soarelui, un model care va fi înlocuit de cel a lui Bohr, unde rotatia pe orbita a electronilor se supune unei restrictii cuantice selective. Explicatia data acestei din urma situatii de Broglie îsi are suportul în proprietatile onduatorii ale electronilor, o ipoteza confirmata ulterior experimental si matematic de Schrödinger, Born s.a. Ori o asemenea fizica moderna se opune total conceptie asupra materiei pe care a reprezentat-o la acea vreme Newton, în acord cu care existenta unor proprietati ondulatorii ale atomilor (materiei) care sa reprezinte elemente de energie condensata - adica între energie si materie raporturile ajung a fi de echivalenta. Aceasta conceptie este cu ceva mai mult decât cea originala newtonian, unde ideea de baza se rezuma sa confere atomilor un comportament similar cu cel al bilelor de biliard. O situatie de natura sa anuleze din atractivitatea de care s-au bucurat dintotdeauna explicatiile mecaniciste asupra fenomenelor naturale.