Neuropsihologie - Modul 2

Structurile diencefalice se găsesc în continuarea şi desupra mezencefalului, în jurul ventricolului III, fiind acoperit de emisferele cerebrale.

Se compune din două formaţiuni mari: talamoencefalul (thalamus, metatalamus, epitalamus) şi hipotalamus.

Talamusul

Este alcătuit din două corpuri ovoide de substanţă nervoasă. Se mai numesc şi corpi optici. Este format din mai mulţi nuclei (cinci grupe):

1. grupul nuclear anterior

- primeşte aferenţe de la corpii mamilari

- trimite eferenţe către cortexul cingulat şi emisferele cerebrale

2. nucleii liniei mediane

- se conectează cu hipotalamusul şi alte formaţiuni de substanţă cenuşie subcorticală

3. nucleii mediali

- trimit eferenţe în lobul frontal şi cortexul motor

4. masa nucleară laterală

- primeşte aferenţe senzoriale (spinotalamice)

- trimite eferenţe în lobul parietal

5. nucleii posteriori (formaţi din nucleul pulvinar şi corpii geniculaţi medial şi lateral)

- se conectează cu cortexul lobului temporal şi parietal.

Conexiunile talamusului

Talamusul este o structură senzorială crucială subordonată scoarţei cerebrale. La acest nivel fac sinapsă căile tuturor formelor de sensibilitate, cu excepţia căilor olfactive, care ajung la cortex direct, nu prin talamus.

Nu toate fibrele talamice ajung la cortex: unele se termină în nuclei cenuşii subcorticali. Din acest punct de vedere identificăm:

- nuclei talamici cu proiecţie corticală (nucleul thalamic ventral, nucleul arcuat, nucleul reticulat etc)

- nuclei talamici cu proiecţie subcorticală (nucleii intermediari, nucleii ventriculari)

- nucleii talamici de asociaţie (laterali, laterodorsali etc)

Nucleii din prima categorie au conexiuni în ambele sensuri cu cortexul, formează deci, împreună cu câmpurile corticale, unităţi funcţionale stabile.

Căile mari senzoriale se termină în nuclei cu proiecţie corticală dar trimit colaterale şi la nuclei cu proiecţie subcorticală.

Toate conexiunile eferente ale talamusului influenţează activitatea căilor extrapiramidale (descendente). Controlul cortexului se exercită prin mai multe circuite care include şi talamusul (de ex: circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical)

Cercetările desfăşurate de-a lungul timpului au evidenţiat existenţa a două tipuri de nuclei talamici:

- specifici – sunt legaţi funcţional de diferite sisteme senzoriale (visual, auditiv etc); pulvinarul integrează impulsurile auditive, vizuale şi somatice).

- nespecifici – sunt legaţi în special de zonele asociative ale talamusului; funcţionarea lor nu este pe deplin cunoscută.

În concluzie, talamusul conţine:

- nuclei de transmisie (de releu) A.

- nuclei cu proiecţie difuză B.

A. Nucleii de transmisie au următoarele caracteristici:

- fiecare prelucrează o singură modalitate senzorială sau un input venit din zona motorize

- fiecare se proiectează într-o regiune specifică a cortexului

- fiecare primeşte inputuri recurente de la regiunea cerebrală pe care s-a proiectat (recurenţa inputurilor permite modularea inputurilor primite funcţie de activitate)

- un nucleu talamic senzorial transmite într-o anumită regiune corticală (senzorială, motorie sau reglatorie) numai o modalitate informaţională senzorială; aceste informaţii reprezintă treapta iniţială a generării percepţiei senzoriale

- alţi nuclei senzoriali trimit impulsuri către ariile asociative ale cortexului, unde se integrează sistemele senzoriale care iau parte la iniţierea comportamentului

- nucleii talamici motori trimit impulsuri către cortexul motor, pentru a-l informa despre activitatea motorie desfăşurată de alte formaţiuni (cerebelul)

- toţi nuclei de transmisie trimit impulsuri către sistemul de reglare