Neuropsihologie și Istoria Psihologiei

INTRODUCERE IN NEUROPSIHOLOGIE

Neuropsihologia, denumita de unii autori si Neurofiziologie, denumiri care insa nu se suprapun in totalitate,studiaza raporturile dintre structura sistemului nervos central si realizarea diferitelor functii, procese si activitati psihice.

Neuropsihologia a luat nastere tocmai din necesitatea de a intelege relatia dintre structura sistemului nervos si activitatea psihica, in scopul descifrarii mecanismelor fiziologice ale comportamentului animal si uman.

In acest sens trebuie cunoscute structura si fiziologia sistemului nervos. Numai dupa aceea se pot intelege mecanismele neurofiziologice ale diferitelor activitati psihice.

Prin structura se intelege modul de organizare a celulelor, tesuturilor, organelor, in cazul nostrum particular, a sistemului nervos – si a intregului organism.

Prin functie se intelege modul de realizare a activitatii diferitelor structuri.

Deci structura este suportul material al functiei, iar functia este manifestarea structurii.

Fiecarei structuri ii apartine o anumita, sau anumite functii, iar schimbarea structurii determina schimbarea functiei si invers, modificari functionale induc remanieri structurale adecvate.

De structura macroscopica a organismului, in conditii normale, se ocupa Anatomia si Fiziologia, care se bazeaza pe aportul anatomiei, biofizicii, biochimiei, biomatematicii, se ocupa de legile si mecanismele de functionare ale organismului.

Neuropsihologia reprezinta o disciplina de baza a psihologiei. Cu toate acestea ea nu este o stiinta separate, in sens traditional, cid oar in camp de cercetare, aflat la confluenta a numeroase stiinta biologice, ca neuroanatomia, neurofiziologia, endocrinologia, farmacologia, fiziologia celulara, biochimia, genetica.

Toate acestea contribuie in a explica rolul si functiile cerebrale implicate in activitatea psihica.

Ideea de mechanism fiziologic sau de substrat fiziologic al unui process sau a unei activitati psihice nu trebuie san e induca in eroare si sa ne faca sa credeam ca explicam un fenomen complex, apartinand idealului – fenomenul psihic, prin reducerea sa la altul mai putin complex, apartinand materialului – fenomenul fiziologic.

Indata ins ace luam precautia ca, apeland la neurofiziologie pentru explicarea unor fenomene psihice elemntare, sa urmarim sis a controlam in permanenta corelatiile psiho-fiziologice, ne putem permite, ca odata stabilite faptele certe, sa emitem ipoteze sis a investigam aceste corelatii in situatii cat mai apropiate de viata reala.

La baza progreselor psihologiei moderne stau in primul rand cercetarile experimentale.

Pentru stabilirea rolului unei formatiuni nervoase in edificarea unei activitati psihice sau chiar a unei functiuni fiziologice avem posibilitatea de a confrunta si de a corela datele furnizate prin metode de cercetare complexe. Astfel, de exemplu,

Stabilirea unor corelatii precise intre tabloul electroencefalografic si comportamentul animalului sau al omului, in conditii de somn si veghe, in repaus sensorial si in atentie au permis fundamentarea unor concepte noi cu privire la mecanismele atentiei. Si exemplele ar putea continua, dar vor fi precizate pe parcursul studiului activitatii nervoase superioare – memorie, invatare, emotivitate, vorbire, gandire, ideatie etc.

La realizarea acestora participa scoarta cerebrala si unele formatiuni subcorticale, in relatie cu mesajele sosite din mediul inconjurator si propriul organism, cu participarea sistemuli sensorial si a intregului system nervos, inclusive a sistemului nervos vegetativ.

Astfel se impune deci cunoasterea mai inati a modului de organizare si functiile sistemului nervos, pentru a putea intelege, in complexitatea ei, activitatea psihica umana.

METODE NEUROFIZIOLOGICE DE STUDIU A SSTEMULUI NERVOS

Functiile sistemului nervos central, cu precadere ale creierului, pot fi studiate in diverse moduri. Desi nici una dintre metodele de studio nu pot furniza toat raspunsurile, utilizand o varietate de tehnici distincte de investigare, se pot obtine o serie de informatii despre fiziologia cerebrala.

Metode fizice:

- Prin leziuni chirugicale – la animale de experienta - se taie o parte a creierului si se experimenteaza ce modificari au loc in urma acestei operatii

- Prin extirpari – o parte a creierului se inlatura sau se distruge complet.

Experimental se pot face si studii de comisurotomia, prin separarea celor doua emisfere ale creierului, taind corpul calos si chiasma optica, de ex. La pisici, apreciindu-se diferentele dintre ele.