Notiunea de Învătare

PSIHOLOGIA ÎNVATARII

TEORIILE ÎNVATARII

1. Notiunea de învatare: definire, sensuri. Evenimentele învatarii

2. Teorii ale învatarii:

a) Teorii asociationiste: I.P.Pavlov, E. Thorndike, B.F.Skinner

b)Teorii cognitive: J.Piaget, Jerome S.Bruner, D.P.Ausubel sI F.Robinson

c) Teoriile actiunii

-Teoria operational-dinamica-P.I.Galperin

1. Notiunea de învatare: definire, sensuri. Evenimentele învatarii

Învatarea îzvoraste din necesitatea legitima a omului de a se informa iar dezvoltarea psihica este pregatita sI ajutata de învatare (vezi mecanismul dezvoltarii psihice sI forta sa activatoare).

În literatura de specialitate se consemneaza pentu notiunea de învatare doua acceptiuni: una extinsa prin care se încearca sa se cuprinda toate formele sI modurile de învatare sI o alta, mai restrânsa care se refera numai la învatarea scolara.

În prima acceptiune, învatarea este procesul prin care se achizitioneaza experiente noi, se formeaza capacitati sI deprinderi ce permit individului sa rezolve situatii problematice, care înainte nu puteau fi solutionate, îl ajuta sa optimizeze relatiile sale cu lumea.

Esenta învatarii consta în:

-asimilarea, achizitionarea, dobândirea, însusirea continutului învatarii care este reprezentat de: notiuni, concepte, coduri, relatii, operatii, structuri cognitive, modele afective, atitudini, sisteme de valori, reactii comportamentale, sociale, etc.;

-asimilarea unui nou continut care va spori resursele rezolutive ale individului în vederea unei mai bune adaptari.

Sunt rezultate ale învatarii numai acele modificari de comportament care:

-au loc în sistemul nervos central;

-se pastreaza sI dupa ce stimulul dispare;

-sunt proprii individului sI se bazeaza pe interactiunea maturizarii organismului cu activitatea de învatare.

Acceptiunea restrânsa a conceptului vizeaza învatarea de tip scolar care este forma dominanta de activitate pentru procesul instructiv-educativ, acopera întreaga perioada a scolaritatii individului sI urmareste transformarea cunostintelor, priceperilor, deprinderilor din continuturi cu caracter normativ, în fapt psihologic concret, sau cu alte cuvinte în achizitii ale personalitatii.

Evenimentele învatarii

Diferitele tipuri de învatare se desfasoara în conditii diferite, dar dincolo de acestea, învatarea prezinta sI caracteristici comune pentru toate tipurile, acestea primind denumirea de evenimente.

Evenimentele care au loc pe parcursul a 4 faze succesive sunt:

1. faza de receptare-evenimentul initial trebuie sa fie o stare de atentie fata de stimulul care duce la perceperea acestora. Perceperea permite individului sa diferentieze un stimul de altul, sau partile lui de alte parti, apoi stimulul trebuie sa fie codificat. Deci faza de receptare cuprinde: starea de atentie, perceperea, sI codificarea.

2. faza de însusire: are loc evenimentul de însusire ca atare prin implicarea mecanismelor actionale ale activitatii nervos superioare.

3. faza de stocare-schimbarea produsa prin evenimentul însusirii psihice stocata, pastrata în memorie.

4. faza de actualizare: cunoaste formele de spontana, dezorganizata sI deliberata atunci când readuce un eveniment special învatat în raport cu rezolvarea unei probleme. Actualizarea este implicata în fenomenul de transfer în învatare atunci când subiectului I se cere sa obtina o noua performanta într-un nou context.

Deosebit de utila este reactualizarea deprinderilor intelectuale care vizeaza operatii simbolice privind clasificarea, folosirea de reguli, rezolvarea de probleme.

2. Teoriile învatarii

a) Teoriile asociationiste sau teoriile stimul-raspuns

I.P.Pavlov a demonstrat ca prin coincidenta repetata a doi stimuli se produc în scoarta cerebrala legaturi temporare. Experiementele sale s-au facut pe câine pe care I-a învatat sa raspunda prin salivare la sunetul unui metronom. Procedura de învatare, conditionare a constat în aparitia de fiecare data a sunetului metronomului care prin experiment se va transforma în stimul conditionat. Daca initial raspunsul salivar a aparut numai atunci când câinele a vazut praful de carne a fost declansat apoi doar de sunetul metronomului.

Obtinut în aceste conditii, raspunsul salivar a fost considerat raspuns conditionat