Obediența

Allen Funt, creatorul si producatorul originalului program TV Candid Camera, si a petrecut la fel de mult timp observând comportamentul uman în lumea reala ca si majoritatea psihosociologilor. Întrebat ce învataminte a tras din observarea oamenilor, el a raspuns: Cel mai rau lucru, pe care l am vazut de nenumarate ori, este usurinta cu care oamenii pot fi condusi de catre orice personaj cu o minima aparenta de autoritate. Dupa care a povestit cum a pus odata pe autostrada un panou pe care scria Astazi Delaware este închis (Delaware fiind unul dintre statele confederatiei americane, ideea ca un stat ar putea fi închis cetatenilor americani timp de o zi este de o ineptie absoluta!) Rezultatul? Nici unul dintre automobilisti nu a pus în discutie plauzibilitatea si legalitatea unei astfel de interdictii; cel mult, unii s au multumit sa întrebe: Dar Jersey este deschis?

Funt are dreptate în ceea ce priveste modul în care reactionam în contact cu autoritatea. Învatati de mici ca trebuie sa respecte formele legitime de conducere, oamenii se gândesc de doua ori înainte de a se razvrati împotriva parintilor, profesorilor, patronilor, antrenorilor sau oficialitatilor guvernamentale. De fapt, copiii par sa priceapa destul de devreme ca anumite instante ale autoritatii detin puterea în anumite domenii, dar nu si în altele. Problema consta în faptul ca simpla prezenta a însemnelor autoritatii  titluri, uniforme, insigne sau doar o aparenta de figura importanta, chiar si lipsita de atestarile unei functii oficiale  îi pot transforma uneori pe oameni în simpli si umili servitori. În 1974, Leonard Bickman a demonstrat acest fenomen într o serie de studii, în care un asistent de al sau oprea trecatorii de pe strazile din Brooklyn si le cerea sa faca ceva neobisnuit. Uneori, arata o punga de hârtie de pe jos si spunea: Ridica punga aia de pe jos!. Alteori, le arata trecatorilor un individ ce statea lânga o masina parcata si le spunea: Tipul de lânga aparatul de taxare a depasit timpul de parcare, dar nu mai are maruntis. Da i o moneda de zece centi! Credeti ca l a bagat careva în seama? Atunci când asistentul era îmbracat în haine obisnuite, doar o treime din trecatorii abordati i au executat ordinele. Dar atunci când si a pus pe el o uniforma de gardian public, noua din zece trecatori au facut ce li s a spus! Chiar si atunci când asistentul în uniforma s a întors cu spatele si a luat o dupa colt, majoritatea celor ramasi în urma lui au executat ordinul. Este evident ca uniforma este un semn de putere a autoritatii.

Obedienta oarba poate sa para amuzanta. Dar daca oamenii sunt dispusi sa primeasca ordine din partea unui ins total necunoscut, cât de departe vor merge cu supunerea în situatii cu adevarat importante? Dupa cum o atesta istoria, implicatiile sunt cutremuratoare. În cel de al Doilea Razboi Mondial, oficialii nazisti au luat parte la uciderea a milioane de evrei, polonezi, rusi, tigani si homosexuali. Dar când au fost judecati pentru crimele lor, toti au invocat aceeasi scuza: Am executat ordinele primite.

Fireste, va puteti gândi ca Holocaustul a fost o anomalie istorica, din care putem trage unele amare învataminte despre nazisti, ca niste indivizi otraviti de prejudecati, frustrati sau chiar bolnavi psihic, dar atrocitatile comise de ei nu sunt reprezentative pentru omenire în general. În cartea sa Calaii benevoli ai lui Hitler, istoricul Daniel Goldhagen (1996) sustine cu documente ca multi germani au luat parte de buna voie la Holocaust, determinati de convingerile si prejudecatile lor antisemite, si nu ca niste indivizi oarecare, simpli executanti ai ordinelor emise de autoritatile naziste. Exista însa doua categorii de probe care sugereaza ca blamarea întregului popor german este o explicatie mult prea simplista a ceea ce s a întâmplat. În primul rând, interviurile luate unor criminasi nazisti, precum faimosul Adolf Eichmann, sau altor medici care au lucrat în lagarele de concentrare, au dus la concluzia incitanta si tulburatoare ca acesti indivizi erau realmente niste oameni cu totul obisnuiti, ba chiar mediocri. În al doilea rând, crimele monstruoase din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial nu sunt evenimente singulare. Se scrie mult mai putin despre genocidul imputabil regimului bolsevic, soldat cu nu se stie prea exact câte zeci de milioane de victime. Cine poate spune câti oameni au fost exterminati în timpul revolutiei culturale maoiste din China? Câte victime au facut khmerii rosii din Cambogia? Si astazi, obedienta face nenumarate victime nevinovate în regimurile totalitare din întreaga lume. Într o situatie cu totul exceptionala, obedienta distructiva a atins limite greu imaginabile. În 1978, circa noua sute de membri ai cultului Peoples Temple au executat ordinul reverendului Jim Jones de a se sinucide în masa.

Acest fenomen tulburator al supunerii oarbe în fata autoritatii i a inspirat unuia dintre cei mai remarcabili psihosociologi, Stanley Milgram, o serie de experimente celebre si extrem de controversate, soldate însa cu rezultate de mare valoare.