Parapsihologie

Definiţia 1: Parapsihologia reprezintă un studiu ştiinţific efectuat asupra unor evenimente asociate cu experienţa umană. Deşi această definiţie are o sferă de cuprindere foarte largă, ea îşi păstrează rigurozitatea căci într-adevăr, parapsihologia este menită să reconsidere întreaga experienţă umană, oferind o nouă viziune asupra vieţii.

O premisă aparent de bun simţ, ce a dominat multă vreme mentalitatea comună, este faptul că lumea obiectivă şi cea subiectivă sunt complet distincte, neexistând bucle sau interconexiuni între ele. Lumea subiectivă este ”aici, în cap” iar cea obiectivă este ”acolo, în exterior, în lume”.

Definiţia 2: În sens restrâns, parapsihologia reprezintă studiul fenomenelor ce ajung să cadă sub incidenţa ambelor sfere, pura subiectivitate şi pura obiectivitate, într-un mod neobişnuit. Numim asemenea fenomene ”anomalii”, ”mistere” sau ”fenomene paranormale”, pentru că ele sunt dificil de explicat prin intermediul metodelor ştiinţifice curente.

Există 3 categorii de fenomene incluse în această sferă:

-ESP - percepţii extrasenzoriale posibile ca urmare a dinamizării aspectului receptiv, lunar, Yin al fiinţei; din această categorie fac parte: intuiţia, premoniţia, clarviziunea, claraudiţia ş.a. Din categoria de oameni care au asemenea capacităţi fac parte mediumii, şi în general persoanele foarte sensibile.

-PK – psihokinezie - fenomene psihokinetice prin care conştiinţa poate acţiona fizic asupra materiei. Aceste fenomene se realizează în urma dinamizării aspectului emisiv, solar, Yang al fiinţei. Din această categorie fac parte: levitaţia, telekinezia, psihofotografia, materializările, inedia. Oamenii care au asemenea capacităţi sunt persoane cu o voinţă foarte puternică.

-Fenomene sugestive privind supravieţuirea după moartea corpului fizic, incluzând experienţele din preajma morţii (NDE - "near death experiences"), apariţiile unor spirite şi reîncarnarea.

Parapsihologii se aşteaptă ca cercetările viitoare să explice aceste ”anomalii” în termeni ştiinţifici, deşi este clar că ele nu vor putea fi pe deplin înţelese fără expansiuni semnificative (am putea spune chiar revoluţionare) ale stării actuale a cunoaşterii ştiinţifice.

Alţi cercetători afirmă că modelele ştiinţifice cele mai actuale ale percepţiei şi memoriei sunt capabile să exprime unele sau chiar toate fenomenele parapsihologice.

De ce parapsihologie?

Un răspuns simplu, dar adevărat ar putea fi că tentaţia de a sonda necunoscutul din noi rămâne una dintre cele mai fascinante. Dacă ai ales să parcurgi acest site, cu siguranţă că ai fost atras de ceea ce se află în spatele activităţilor conştiente, de acele mistere atât de greu sondabile ale fiinţei umane.

Însă, forţele latente ale subconştientului şi inconştientului uman abia au început să fie explorate sub lumina focalizată a interogaţiei ştiinţifice. Omul “se încăpăţânează în preajma acestui abis atrăgător, în sondarea neexploratului. El intră pe tărâmul oprit, în efortul de a pipăi impalpabilul, în a arunca o privire invizibilului…. Şi astfel, se pătrunde în impenetrabil şi aşa se intră în dezmărginirea condiţiei finite” (Victor Hugo).

Stările modificate ale conştiinţei reprezintă o realitate ce pune sub semnul întrebării multe dintre datele clasice ale psihologiei, aşa cum tahionii în fizica cuantică, încălcând în mod flagrant legea cauzalităţii, pun în dificultate bazele fundamentale ale fizicii clasice.

Omul nu poate evita experienţa stărilor modificate de conştiinţă ce exhală dintotdeauna un iz puternic de transcendenţă, readucând în atenţie conotaţia metafizică a actelor sale. Prin astfel de stări psihice (relaxare, vizualizare, meditaţie etc.) el poate evada din stihia contingentului şi a perisabilităţii.

Stările modificate ale conştiinţei se constituie într-un front disruptiv al automatismelor şi stereotipurilor create de o lume hipertehnologizată, în care “omul unidimensional”, omul tehnologiei, uită de rădăcina adâncă a transcendentalităţii ce se află în el. Acceptarea stărilor modificate ale conştiinţei ca experienţe subiective, ca obiect al cercetării în psihologie, înseamnă în fapt a ieşi din acel “flat land” (lume plată), care uniformizează şi caută mereu stereotipul, deschizând perspectiva unicităţii experienţei individuale, a redescoperirii autenticităţii fiinţei, a esenţei sale, considerată de mistici a fi “după chipul şi asemănarea” esenţei divine.

Lumina fizică şi lumina spirituală

Unul din cele mai mari mistere ale lumii este lumina. Spaţiul şi timpul îşi extrag proprietăţile din constanţa vitezei luminii şi mai mult decât atât, sunt legate între ele. Einstein a postulat o singură realitate fixă: aceea a luminii.

Arthur Stanley spunea în cartea sa "Natura lumii fizice": "În lumea fizică noi asistăm la un joc de umbre reprezentând drama noastră contemporană. Umbra cotului meu se odihneşte pe cea a mesei şi umbra cernelii acoperă umbra hârtiei. Toate acestea sunt simbolice iar fizicianul le lasă acest caracter. Atunci survine spiritul alchimist care transmută aceste simboluri... Pentru a conchide într-o constatare categorică, substanţa lumii este mentală (s.n.).”

Iar James Jeans spune în "Universul misterios": "Gândirea modernă tinde din ce în ce mai mult spre o realitate nonmecanică, universul ne apare mai degrabă ca un gând uriaş decât ca o imensă maşinărie." În aceste viziuni Universul material are o natură relativă şi mentală - pe care unii au numit-o iluzorie. O astfel de concepţie ne conduce la o explicaţie a fenomenelor parapsihologice, fiind concepută în viziunea iniţiaţilor yoghini contemporani.

Prima comandă Divină a creaţiei a fost "Dumnezeu a spus: Să fie lumină! Şi a fost lumină!" - lumina este deci esenţa structurală a lumii - HIRANYA GRABHA sau Embrionul de aur al budiştilor. Viziunile de lumină abundă şi la misticii creştini: "Dacă ochiul tău este sănătos, tot corpul tău va fi umplut de lumină", spune apostolul Matei.

Înţelepţii Orientului afirmă că fenomenele parapsihologice pot fi realizate de toţi cei care au înţeles direct că esenţa creaţiei este lumina. Nu există minune care să nu poată fi redată prin efecte fotografice sau cinematografice. Din punct de vedere vizual cinematograful poate realiza orice minune: să se inverseze cursul obişnuit al fenomenelor, să se joace cu spaţiul şi timpul. Cinematograful realizează virtual minunile sfinţilor ce pot fi concretizate tot prin raze luminoase. Cinematograful poate fi folosit pentru a explica secretele creaţiei - un amestec de umbre şi lumini - planul cauzal, etc. Omul apare astfel ca o ţesătură de lumină sau, cum spune vrăjitorul yaqui Don Juan, “un ou de lumină”.

După ce am analizat fenomenul luminii atât din punct de vedere fizic cât şi spiritual, ne putem pune întrebarea dacă există vreo legătură între aceste două genuri de manifestări. Vom urmări să facem în continuare o paralelă, de altfel inedită, din câte ştim, nerealizată până acum, între lumina fizică şi lumina spirituală.

Culorile aurei

Culorile fac parte în mod intim din viaţa noastră. Ele ne influenţează şi sunt în acelaşi timp o reflectare a noastră. Le folosim pentru a descrie starea noastră de sănătate fizică, mentală, atitudinile, reacţiile, chiar şi experienţele spirituale prin care trecem