Pedagogie

OBIECTUL PEDAGOGIEI

a) Definiţia pedagogiei

O ştiinţă este un sistem de adevăruri referitoare la un domeniu al realităţii.

Pentru a se constitui, o ştiinţă trebuie să aibă un domeniu propriu de cercetare (un aspect al realităţii care să nu mai fie cercetat de alte ştiinţe), să folosească metode ştiinţifice de investigare a obiectului său şi să ajungă la adevăruri cu caracter general, la o teorie, prin care să explice mai profund realitatea cercetată şi/sau să ajute practica.

Aceste cerinţe le îndeplineşte şi pedagogia.

Pedagogia generalizează experienţa seculară de cultivare cognitivă (şi conativă) a noilor generaţii îmbogăţită cu concluziile cercetărilor ştiinţifice consemnate în istoria ştiinţei. Etimologic, „pedagogia” îşi are sursa din latinescul „paedagogia”, cu rădăcini mai adânci în limba greacă în care „pais”, ”paidos” înseamnă copil, tânăr iar „agoge” conducere, cultivare, folosit cu semnificaţia de “conducerea copilului”, influenţarea devenirii copilului sub aspect practic, concret, însemnând creşterea şi educarea acestuia..

Pedagogia are ca obiect de studiu educaţia. Pedagogia nu trebuie însă confundată cu educaţia, ea fiind de fapt o teorie a educaţiei, ştiinţa despre educaţie.

Definirea pedagogiei este o preocupare încă actuală a specialiştilor domeniului.

La o primă încercare de definire pedagogia este ştiinţa care studiază fenomenul educaţional, cu toate implicaţiile sale asupra formării personalităţii umane în vederea integrării sale active în viaţa socială.

Din punctul de vedere al conţinutului pedagogia este ştiinţa care studiază legile, esenţa, idealul, conţinutul, metodele, mijloacele şi formele instrucţiei, educaţiei şi învăţământului tinerei generaţii (extinzându-şi însă studiul şi asupra educaţiei şi perfecţionării personalităţii şi profesionalităţii adulţilor) .

Pedagogia formează pe baze eficiente şi ştiinţifice personalitatea şi profesionalitatea indivizilor pentru activitatea social-utilă.

Alte definiţii:

„Pedagogia se ocupă de ceea ce este (realul), de ceea ce trebuie să fie (idealul), de ceea ce se face (realizarea), dovedindu-se astfel că este, în acelaşi timp, o „ştiinţă teoretică şi descriptivă, ştiinţă normativă şi tehnică de acţiune.”(Émile Planchard)

În accepţiunea lui C. Cucoş (Pedagogie, 1996) pedagogia este ştiinţa educaţiei care “studiază esenţa şi trăsăturile fenomenului educaţional, scopul şi sarcinile educaţiei, valoarea şi limitele ei, conţinutul, principiile, metodele şi formele de desfăşurare a proceselor paideutice.”

b) Caracteristicile pedagogiei

Pedagogia are o serie de caracteristici definitorii:

a) Pedagogia este o ştiinţă socio-umană. Educaţia este un fenomen social specific uman. Educaţia , fiind obiectul de studiu al pedagogiei, face ca pedagogia să fie o ştiinţă socio-umană.

b) Pedagogia este o ştiinţă cu caracter teoretic, gnoseologic (de cunoaştere). Parte şi contributorie la cunoaşterea omenească în general, pedagogia răspunde la întrebarea „ce este educaţia” (elaborează teorii pedagogice şi descoperă legile educaţiei).

c) Pedagogia este o ştiinţă cu caracter acţional, praxiologic. Răspunzând la întrebarea „ cum se realizează educaţia” ea elaborează strategiile (metodele, tehnicile, mijloacele şi formele) de instrucţie şi educaţie manifestându-se ca o ştiinţă a acţiunii practice eficiente.

d) Pedagogia este o ştiinţă cu caracter prospectiv. Legile şi strategiile pedagogiei au caracter istoric, fiind în permanentă evoluţie, amendate continuu în pas cu progresul ştiinţific.

e) Pedagogia este şi artă. Ea urmăreşte să asigure condiţiile efectuării actului instructiv-educativ cu măiestrie şi tact. Pedagogia îmbină seriozitatea, răspunderea, voinţa, priceperea şi competenţa profesională cu vocaţia şi talentul educaţional al cadrelor didactice.[…]

c) Rolul pedagogiei

Cum menţionam mai sus, pedagogia are roluri gnoseologice de:

- descoperire a legilor;

- elaborare a teoriilor educaţionale;

- construirea strategiilor educaţionale.

Pe lângă aceste roluri, pedagogia contribuie la pregătirea specialiştilor pentru activitatea instructiv-educativă.

Pentru a avea succes şi a câştiga prestigiu în învăţământ, meseria de profesor trebuie să fie învăţată.

Pedagogia pregăteşte studenţii pentru a doua profesie, aceea de educator, profesor.

În general se consideră că personalitatea unui profesor este dată de pregătirea de specialitate. Dar această competenţă de specialitate, deşi deosebit de valoroasă, nu este suficientă pentru succesul activităţii la catedră. Mai sunt necesare anumite trăsături de personalitate cum ar fi cele aptitudinale, de caracter, de temperament, caracteristici de voinţă. La acestea putem adăuga, ca ingredient de mare importanţă, experienţa obţinută prin ani de activitate la catedră. Dar nici toate aceste elemente, considerate în comun, nu pot compensa o serie de cunoştinţe fundamentale şi îndeplinirea cerinţelor (psiho)pedagogice şi metodice. În acelaşi spirit s-a pronunţat şi savantul elveţian Jean Piaget care a susţinut că trebuie să renunţăm la experienţa didactică a bunului simţ, argumentând necesitatea că orice specialist care a devenit sau va deveni cadru didactic să studieze în mod aprofundat teoria instrucţiei şi educaţiei.

2. RAMURILE ŞTIINŢEI PEDAGOGICE. CARACTERUL INTERDISCIPLINAR AL PEDAGOGIEI

1. SISTEMUL ŞTIINŢELOR PEDAGOGICE

Dezvoltarea şi diversificarea educaţiei, au determinat în mod obiectiv studierea fenomenului în funcţie de stadiile realizării lui, de diversele laturi sau aspecte ale acestuia, conducând la apariţia diferitelor discipline pedagogice.

Sistemul ştiinţelor pedagogice reprezintă ansamblul ramurilor (disciplinelor) pedagogice, care, în baza legităţilor şi strategiilor educaţionale generale, studiază în mod adecvat diferite laturi, stadii, profile sau aspecte educaţionale specifice.

Sistemul ştiinţelor pedagogice cuprinde următoarele discipline pedagogice mai importante:

a) Pedagogia generală – studiază legile, problemele şi strategiile esenţiale şi generale ale fenomenului instructiv-educativ în întregul său. Pedagogia generală orientează conceperea, proiectarea şi desfăşurarea învăţământului în ansamblul său.

b) Pedagogia preşcolară - studiază legile şi strategiile educaţionale în raport cu specificul pregătirii educatoarelor şi al procesului instructiv-educativ al preşcolarilor în grădiniţele de copii.