Probleme psihologice ale vârstei preșcolarului

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA PSIHICÃ A COPILULUI DE VÂRSTÃ PRESCOLARÃ

Prescolaritatea aduce schimbãri importante atât în planul dezvoltãrii somatice, a celei psihice, cât sI în planul vietii relationale.

Apar diferente de solicitãri fatã de cele ale mediului familial, din partea învãtãmântului prescolar, diferente ce presupun noi condiute de adaptare, precum sI adâncirea contradictiilor dintre solicitãrile externe sI posibilitãtile interne ale copilului de a le satisface.

Jocul, desI reprezintã activitatea dominantã, începe sã se coreleze sI cu sarcini instructiv - educative.

Aceastã cauzã va conduce la complicarea sI adâncirea proceselor de cunoastere, la schimbarea atitudinii fatã de mediul înconjurãtor.

Dacã anteprescolaritatea a fost perioada expansiunii subiective, prescolaritatea este vârsta descoperirii realitãtii, a realitãtii fizice, umane sI mai ales a autodescoperirii.

Dacã în perioada anterioarã trãia într-un univers instabil, modificat dupã dorinte adeseori, acum copilul descoperã cã existã o realitate externã care nu depinde de el sI de care trebuie sã tinã cont dacã vrea sã obtinã ceea ce doreste.

Paul Osterrieth << unei lumi în care e de ajuns sã doresti sau sã mimezi pentru a fi satisfãcut îi urmeazã treptat o lume în care treabuie sã respecti regula jocului, în care trebuie sã faci ce este necesar>>.

Adultii îi <<impun>> un anumit mod de a se comporta, <<îl obligã>> la diverse reguli de folosire a obiectelor, mimarea unei actiuni (se fãcea cã scrie la 3 ani) este înlocuitã cu învãtarea, cu atitudinea mult mai realistã (învatã sã scrie).

Realitatea îsI face aparitia pe toate planurile, nu numai fizic. Astfel în plan uman, dacã pânã acum el se confunda cu alte persoane, mai ales cu mama sa acum începe sã-I recunoascã acesteia o individualitate proprie.

Extinderea cadrului relational cu obiectele, cu altii, cu sinele constituie o premisã pentru dezvoltarea psihicã pe toate planurile. Se contureazã germenii constiintei morale iar dobândirea unor diverse categorii de deprinderi sporest gradul de autonomie. Dacã aceastã tendintã îi est refuzatã apar conduite de opozitie sau de rivalitate; de asemenea, dacã existã diferente de solicitãri din partea grãdinitei sI a familiei poate apare dedublarea comportamentului.

Aspecte ale dezvoltãrii psihice la anteprescolar

Motricitatea

Miscãrile bruste, necoordonate de la 3 ani sunt treptat înlocuite de miscãri tot mai bine armonizate. Pe prim plan trece încãrcãtura psihologicã a miscãrii, repetarea ei la obiecte, imagini, intentii. Prescolarul simte o adevãratã plãcere sã imite adultii, sã-sI exprime trãirile emotionale prin gesticã, mimicã sI pantomimicã. Din acest motiv, prescolaritatea a mai fost denumitã sI vârsta gratiei. Gratia se dezvoltã sI pentru cã prescolarului îi place sã fie în centrul atentiei, sã fie admirat sI lãudat. Cu timpul, gratia începe se devinã tot mai palidã, locul fiind luat de rigoare, de precizie, acestea devenind principalele caracteristici ale moticitãtii copilului.

Este perioada în care prin stereotipizare, miscãrile duc la formarea deprinderilor,la îmbogãtirea conduitelor. Nevoia de actiune, trãitã prin executarea miscãrilor stã la baza dezvoltãrii psihice ( perceptia se formeazã în cursul actiunii cu obiectele, ea se corecteazã, se verificã numai astfel). De aceea, se recomandã lãrgirea posibilitãtilor de actiune cu obiectele. Împreunã cu motricitatea, actiunea cu obiectele, sprijinã nu numai îmbogãtirea planului cognitiv, ci sI dezvoltarea personalitãtii.

Senzorialitatea

Spatiul în care se deplaseazã copilul se extinde considerabil; de la interiorul casei la cel al grãdinitei, a strãzilor parcurse pentru a ajunge la aceasta, dar sI pentu a se juca în fata blocului. Se dezvoltã numeroase trebuinte, dintre care cea de cunoastere, de investigare este prezentã. Prin sensibilitatea vizualã sI cea auditivã se capteazã cele mai multe informatii. Încep sã diferentieze sI sã denumeascã culorile, diferite tipuri de activitãti, de unelte, semne de circulatie. Sensibilitataea auditivã devine de 2 ori mai finã în aceastã perioadã iar cea tactilã se subordoneazã vãzului sI auzului ca modalitãti de sustinere a lor sI de control. Se dezvoltã mult auzul verbal sI cel muzical, fapt care-I va da posibilitatea recunoasterii obiectelor dupã sunetele provocate de atingere, lovire, etc.