Psihodiagnoză

PSIHOLOGIE COGNITIVĂ

Curs 1

Prof. Violeta Rotărescu

Cursul este săptămânal.

Seminarul – la 2 săptămâni.

Bibliografie:

Mircea Miclea – Psihologie Cognitivă , Ed. Polirom

Robert Sternberg (Teoria triadică a inteligenţei) – Cognitiv Psy., Ed. Thompson, 2003.

Cursul de Psihologie Cognitivă este un curs de gândire – vizează inteligenţa pură.

Seminariile: de făcut o lucrare (un proiect) în grup – grupul de 1-4 persoane din ceva din Psihologia Cognitivă: memorie, percepţie, formarea noţiunilor, sisteme mnezice, prototipuri, etc.

Lucrarea de crecetare să cuprindă: tema, grupul, documentaţia, teoria (1,2,3 pg.) ce metodologie, ce design, participanţi, statistica şi interpretarea, concluzia.

Nota finală este formată din: 50% examen grilă de 50 de întrebări şi 50% lucrarea de seminar. Obligatoriu trebuie obţinute minim 2,5 puncte atât la examen cât şi la lucrarea de seminar.

8.11.2006 Anul III, sem. I

PSIHOLOGIE COGNITIVĂ

Curs 2

METODE ŞI TEHNICI ÎN PSIHOLOGIA COGNITIVĂ:

1. CRITERIILE DE ANALIZĂ ALE METODELOR ŞI TEHNICILOR:

Criteriul I – Descrierea metodei,

Criteriul II – Validitatea inferenţelor cauzale: constituirea lotului de subiecţi,

Criteriul III – Validitatea inferenţelor cauzale: controlul variabilelor experimentale,

Criteriul IV – Mărimea eşantionului,

Criteriul V – Reprezentativitatea eşantionului,

Criteriul VI –Validitatea ecologică (dacă rezultatele obţinute fac cu adevărat acel lucru; dacă explică cu adevărat comportamentele subiecţilor. Este validitate ecologică cu cât explică mai bine comportamentul natural.)

Criteriul VII – Informaţiile despre diferenţele individuale,

Criteriul VIII – Puncte tari ale metodei,

Criteriul IX – Puncte slabe ale metodei.

2.METODE:

2.1.EXPERIMENTUL DE LABORATOR:

Criteriul I – Descrierea metodei: Se obţin răspunsuri şi rezultate de la subiecţi într-un anume loc şi timp.

Criteriul II – Validitatea inferenţelor cauzale: constituirea lotului de subiecţi: Lotul minim este de 30 de persoane.

Criteriul III – Validitatea inferenţelor cauzale: controlul variabilelor experimentale: Sunt variabilele externe.

Criteriul IV – Mărimea eşantionului: Nu contează cât de mare este.

Criteriul V – Reprezentativitatea eşantionului:Dacă nu am un eşantion reprezentativ nu pot generaliza. (Reprezentativ – se trag concluzii pe baza eşantionului despre populaţia la care acesta se raportează.)

Criteriul VI –Validitatea ecologică: Depinde de sarcină.

Criteriul VII – Informaţiile despre diferenţele individuale: Nu interesează.

Criteriul VIII – Puncte tari ale metodei: Se adimistrează foarte uşor.

Criteriul IX – Puncte slabe ale metodei:

Eşantioanele pot şi trebuie să fie reprezentative, ceea ce înseamnă că putem generaliza.

Dacă nu se asigură reprezentativitatea este foarte puţin probabil ca generalizarea să fie corectă.

Validitatea ecologică poate să fie „0”.

2.2.CERCETĂRILE BIO-PSIHOLOGICE:

Criteriul I – Descrierea metodei: Prin aceste cercetări studiem creierul uman şi animal fie post mortem, fie prin metode de imagistică.

Metode de imagistică (care permit vizualizarea creierului):

-RMN

-Tomografia

-Anumite tipuri de radiografie.

Criteriul II – Validitatea inferenţelor cauzale: constituirea lotului de subiecţi: Este aproape imposibil de constituit un lot.

Criteriul III – Validitatea inferenţelor cauzale: controlul variabilelor experimentale: Controlul poate să fie mai mare sau mai mic, în funcţie de tehnica utilizată.

Criteriul IV – Mărimea eşantionului:Eşantionul este mic.

Criteriul V – Reprezentativitatea eşantionului: Este mică.

Criteriul VI –Validitatea ecologică: Este mică pentru că atunci când vorbim despre funcţiile complexe, acestea sunt legate de mai mulţi centri.

Criteriul VII – Informaţiile despre diferenţele individuale: Obţinem multe informaţii despre diferenţele individuale.

Criteriul VIII – Puncte tari ale metodei:

Furnizează dovezi fizice legate de funcţiile cognitive prin identificarea suportului lor fiziologic.

Se folosesc foarte mult pentru a identifica posibilele soluţii, diagnoză şi tratamente.

Criteriul IX – Puncte slabe ale metodei: Costurile (sunt foarte scumpe).

2.3.INSTRUMENTE AUTOADMINISTRATE:

(Chestionare, protocoale, jurnale, convorbiri înregistrate – în cogniţia socială)

Criteriul I – Descrierea metodei: Prin aceste metode se obţin răspunsuri de la subiecţi cu privire la cunoaşterea prezentă sau reamintită.

Criteriul II – Validitatea inferenţelor cauzale: constituirea lotului de subiecţi: Iau ce găsesc, ce am, nu pot constitui un lot reprezentativ.

Criteriul III – Validitatea inferenţelor cauzale: controlul variabilelor experimentale: Control asupra variabilelor = 0.

Criteriul IV – Mărimea eşantionului: Eşantionul poate fi mai mare (100-200 persoane), dar de obicei este mic.

Criteriul V – Reprezentativitatea eşantionului: În general nu. Rareori poate fi la un anumit nivel.

Criteriul VI –Validitatea ecologică: În general variază, în anumite situaţii poate să fie sinceră, în altele nu.

Criteriul VII – Informaţiile despre diferenţele individuale: Obţinem despre fiecare în parte.

Criteriul VIII – Puncte tari ale metodei: Obţinem informaţii despre insight-urile subiecţilor (d.p.v. lor de vedere), informaţii care nu sunt accesibile prin alte mijloace.

Criteriul IX – Puncte slabe ale metodei: Ne referim doar la aspecte conştiente, nu şi inconştiente. Autoadministrarea poate modifica însăşi informaţia şi duce la apariţia unor distorsiuni.

2.4.STUDIILE DE CAZ:

Criteriul I – Descrierea metodei:Un ansamblu de instrumente de folosit în psihologia cognitivă. Se foloseşte ca o metodă asociată cu altele, într-un caz special. Vizează studiul intensiv al indivizilor trăgând concluzii cu privire la comportamentele lor.

Criteriul II – Validitatea inferenţelor cauzale: constituirea lotului de subiecţi: Nu există.

Criteriul III – Validitatea inferenţelor cauzale: controlul variabilelor experimentale: Nu există.

Criteriul IV – Mărimea eşantionului: Putem avea o persoană sau un grup de subiecţi,; este mic.

Criteriul V – Reprezentativitatea eşantionului: Nu este.

Criteriul VI –Validitatea ecologică: Este foarte mare., nu se generalizează.

Criteriul VII – Informaţiile despre diferenţele individuale: Foarte multe.

Criteriul VIII – Puncte tari ale metodei: Avem acces la foarte multe informaţii despre subiecţi, inclusiv informaţii despre contextele mai vechi în care se desfăşoară subiecţii. Sunt folosite pentru persoane excepţie sau ieşie din comun.

Criteriul IX – Puncte slabe ale metodei: Lipsă de reprezentativitate care duce la lipsa generalizării, aplicabilitate limitată la alte persoane.

2.5.OBSERVAŢIILE NATURALISTE:

Criteriul I – Descrierea metodei:Sunt observaţii naturaliste pentru că se referă la observarea unor situaţii din viaţa reală (muncă, şcoală, acasă).

Criteriul II – Validitatea inferenţelor cauzale: constituirea lotului de subiecţi:nu.

Criteriul III – Validitatea inferenţelor cauzale: controlul variabilelor experimentale:nu există

Criteriul IV – Mărimea eşantionului: Număr mic de persoane; foarte mic.

Criteriul V – Reprezentativitatea eşantionului: Uneori poate să fie reprezentativ.

Criteriul VI –Validitatea ecologică: Dacă observaţia este făcută în condiţii bune poate fi foarte bună.

Criteriul VII – Informaţiile despre diferenţele individuale: Foarte multe.

Criteriul VIII – Puncte tari ale metodei: Permite accesul la o bogată informaţie contextuală.

Criteriul IX – Puncte slabe ale metodei: Lipsa reprezentativităţii şi de control a variabilelor.